Povestea Luminii din Joia Mare. Ce semnificație are și de ce se aprinde atunci, de fapt

În fiecare an, cu o zi înainte de Paștele Ortodox, se spune că o lumină strălucitoare emite din interiorul mormântului lui Isus Hristos din Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim.

Descris ca un miracol de nenumărații credincioși creștini, „Focul Sfânt” este un simbol puternic al învierii (anastasis) a lui Hristos din morți.

Potrivit tradiției bisericești, Focul Sfânt este primit de Patriarhul Grec al Ierusalimului, care începe ceremonia coborând singur în Ediculul gol. Un mic altar din interiorul Sfântului Mormânt care înconjoară mormântul. Înainte de sosirea sa, mormântul este inspectat pentru echipamente de iluminat, iar ușile sunt sigilate cu ceară de albine și o cană de pânză. Odată intrat în mormânt, Patriarhul îngenunchează și se roagă.

1.Ce se întâmplă în această zi

Curând după aceea, flacăra apare în mod miraculos în interiorul mormântului, adesea cu o nuanță albăstruie, și se ridică ca o coloană din placa de marmură care acoperă piatra despre care se crede că este locul de odihnă al lui Hristos. Patriarhul, care a rămas singur de-a lungul timpului, aprinde apoi mănunchiuri de 33 de lumânări de ceară de albine. Reprezentând cei 33 de ani pe care Iisus i-a petrecut pe pământ.

„Intru în mormânt și îngenunch cu frică sfântă în fața locului în care a zăcut Hristos după moartea Sa și unde a înviat din morți. Din miezul pietrei pe care a așezat Isus se revarsă o lumină de nedefinit.

Are de obicei o nuanță albastră. Lumina se ridică din piatră. Așa cum ceața se poate ridica dintr-un lac.”, a spus Diodor Patriarhul Ierusalimului din 1980 până în 2000.

Patriarhul iese apoi din Edicule, cu brațele în sus, ținând în mâini mănunchiurile de lumânări aprinse. Focul Sfânt trece cu bucurie în jurul maselor adunate, de la lumânare la lumânare. Luminând biserica cândva întunecată într-un flăcări de căldură și lumină.

S-a spus că în primele minute după ce iese din mormânt, focul nu consumă. Mulți dintre credincioși își „scăldă” mâinile și fețele în flacără, o formă de curățare rituală.

2.Răspândirea flăcării sacre

Înainte de pandemia de Covid-19, peste 10.000 de credincioși se adunau în interiorul și în afara Bisericii Sfântului Mormânt, cântând la unison „Kyrie eleison” (Doamne, miluiește-te).

În 2020, în urma măsurilor stricte de carantină și a primului blocaj, ceremonia a fost închisă publicului pentru prima dată din 1349. Când o izbucnire a morții negre a forțat cel mai sfânt loc din creștinătate să-și baricadeze ușile falnice de lemn.

În acest an, probabil că vom vedea un eveniment similar în Orașul Vechi al Ierusalimului. O mică adunare de clerici din șase confesiuni creștine diferite care administrează Sfântul Mormânt. Ofițeri din forța de poliție a Ierusalimului și o mână de echipe de filmare care difuzează evenimentul în întreaga lume.

Cu toate acestea, ceremonia nu își va pierde nimic din potența și simbolismul pentru credincioși. Adunați în schimb în jurul ecranelor de televiziune. În așteptarea cu ardoare a celui mai sărbătorit eveniment din calendarul religios ortodox.

În anii precedenți, Focul Sfânt este expediat rapid în colțurile îndepărtate ale lumii creștine ortodoxe. Purtată în felinare, flacăra este dusă cu mașina către comunitățile ortodoxe vecine din Egipt și Iordania și mai departe, în Orientul Mijlociu.

Pe asfaltul aeroportului Ben Gurion din Tel Aviv, avioane dintr-o duzină de națiuni așteaptă sosirea unui convoi de mașini din Ierusalim. În containere speciale concepute pentru a transporta o flacără deschisă în cabina presurizată a unei aeronave, demnitari și clerici din țările cu comunități creștine ortodoxe majoritare. Inclusiv Grecia, România, Cipru, Rusia, Georgia și Ucraina, salută Focul Sfânt.

3.Ceremonia

Minunea anuală a Focului Sfânt a fost înregistrată pentru prima dată de un călugăr francez în anul 876. Dar istoria sa îndelungată nu a fost lipsită de controverse.

În 1009, conducătorul musulman al Ierusalimului a fost atât de înfuriat de ceea ce a văzut ca fiind „frauda” ceremoniei anuale, încât a distrus Sfântul Mormânt.

După ce a fost reconstruită 40 de ani mai târziu, cu o mare cheltuială financiară pentru împăratul bizantin Constantin al IX-lea Monomachos și pentru patriarhul Nicefor al Constantinopolului. Marea Schismă din 1054 a rupt lumea creștină în două. Orientul ortodox, cu capul la Constantinopol, și cel catolic. Vest, la Roma.

Două secole mai târziu, Papa Grigore al IX-lea, șeful Bisericii Romano-Catolice, le-a interzis adepților săi să participe la ceremonie.

În ultimii 800 de ani, ceremonia Focului Sfânt a îndurat războaie și ciumă. Și, deși jumătatea vestică a creștinătății nu mai ia parte. Ea rămâne o tradiție sacră și mult prețuită pentru milioane de credincioși ortodocși. Mulți creștini din Occident aseamănă minunea Focului Sfânt cu ritualul Sfintei Împărtășanțe. Când pâinea și vinul devin trupul și sângele lui Hristos. În esență, naturalul este transformat în supranatural.

Cu toate acestea, în timp ce ceremonia veche nu este lipsită de îndoieli sau critici, miracolul anual al Sfântului Foc este încă cel mai așteptat și celebrat eveniment din calendarul ortodox.