În 1978, un grup de geologi sovietici a descoperit o familie izolată în taigaua siberiană, formată din cinci membri. Fugită din cauza persecuțiilor religioase îndreptate împotriva rascolnicilor, ortodocși de rit vechi, familia Lîcov a trăit departe de civilizație timp de peste 40 de ani, conform revistei Smithsonian.
La ani după această descoperire, singura membră supraviețuitoare a familiei, Agafia Lîcov, continuă să trăiască singură la vârsta de 80 de ani, în munții izolați ai Siberiei. Căutând un loc de aterizare pentru elicopter, pilotul care transporta echipa de geologi a observat o grădină izolată pe versantul unui munte, la peste 240 kilometri de cea mai apropiată urmă de civilizație.
Geologii au fost întâmpinați de Karp Lîcov, un bătrân în haine peticite și cu o apariție neobișnuită. Fără a cunoaște lumea modernă, acesta a povestit despre exilul familiei sale, determinat de persecuțiile religioase și represiunile exercitate de autorități asupra răzvrătiților religioși. Familia a trăit în izolare totală, simțindu-se amenințată de invazia civilizației și întâmpinând cu teamă vizitatorii neanunțați.
În timp ce Agafia a acceptat la un moment dat să vadă lumea exterioară, întorcându-se la familia ei cu relatări despre poluarea și aglomerația din afară, prețuind aerul curat din taiga. După moartea lui Karp în 1988, Agafia s-a adaptat lumii moderne parțial, acceptând ajutorul voluntarilor și al lui Oleg Deripaska, un miliardar rus care a finanțat construirea unei noi case pentru ea.
Agafia Lîcov, trăind în continuare în condiții aspre, utilizează acum un telefon prin satelit pentru a comunica și primește provizii regulate. Povestea ei rămâne un exemplu de rezistență și adaptare în fața schimbărilor inevitabile, păstrând spiritul și tradițiile familiei sale chiar și în izolare.