Orașul Mariupol era condamnat la distrugere în primăvara anului 2022 din cauza bombardamentelor rusești constante. În mijlocul acestei catastrofe, la câțiva metri sub pământ, o poveste de dragoste înflorea.
Valeria Subotina, de 33 de ani, se adăpostise în uriașa oțelărie Azovstal, ultima fortăreață a orașului. „Cobori o scară aproape prăbușită, treci prin pasaje și tuneluri și mergi din ce în ce mai jos. În cele din urmă, ajungi la acest cub de beton, la o cameră”, povestește Valeria despre adăposturile antiaeriene construite în perioada sovietică.
În buncăr, alături de soldați și civili, Valeria lucra în brigada Azov a armatei ucrainene ca ofițer de presă, comunicând presei din întreaga lume atrocitățile comise în timpul asediului.
Logodnicul ei, Andrei Subotin, de 34 de ani, un ofițer al armatei ucrainene, era și el acolo pentru a apăra uzina. „În prima zi în care ne-am întâlnit, mi-am dat seama că Andrei era foarte diferit de ceilalți”, își amintește Valeria. Cei doi se cunoscuseră cu trei ani înainte, la locul de muncă, la Agenția de Grăniceri Mariupol.
Când asaltul rusesc asupra Mariupolului a devenit inevitabil, Andrei i-a cerut Valeriei să plece din oraș. Ea a refuzat, dorind să-și apere orașul. În cele din urmă, amândoi s-au refugiat în adăposturile din uzina Azovstal, unde puteau să se vadă doar ocazional, dar acele momente rare erau de „fericire pură”.
Pe 15 aprilie, o bombă puternică a lovit fabrica. Valeria a supraviețuit miraculos, fiind găsită printre cadavre. „Pe de o parte, un miracol, dar pe de altă parte, o tragedie teribilă”, spune ea. A trebuit să petreacă opt zile într-un spital subteran improvizat, având o comoție cerebrală severă.
Când Andrei a aflat despre rănirea Valeriei, a început să organizeze o nuntă chiar în buncăr. El a confecționat două verighete din folie de tablă și i-a cerut să se căsătorească. Pe 5 mai, cuplul s-a căsătorit, purtând uniforme militare ca ținută de nuntă.
Două zile mai târziu, pe 7 mai, Andrei a fost ucis în luptă. Valeria nu a aflat imediat. „Oamenii spun adesea că simți ceva în interior când o persoană dragă moare. Dar eu, dimpotrivă, eram bine dispusă. Eram căsătorită și îndrăgostită”.
Mariajul a fost de scurtă durată. Soldații ucraineni din Azovstal s-au predat pe 20 mai, iar Valeria a fost printre cei 900 de prizonieri de război capturați de armata rusă. Ea a supraviețuit captivitații de 11 luni în Rusia, trecând prin tortură și abuz.
În aprilie 2023, Valeria a fost eliberată printr-un schimb de prizonieri și s-a întors în Ucraina. Bombardamentele rusești asupra Mariupolului au ucis peste 20.000 de oameni, iar 90% din clădirile rezidențiale au fost avariate sau distruse, conform ONU. Cadavrul lui Andrei ar fi rămas în ruinele oțelăriei Azovstal.
Întoarsă în Ucraina, Valeria continuă să își amintească de Andrei. „El a fost dragostea vieții mele. Iar inelele noastre din folie de tablă au fost perfecte”, spune ea, privind uneori către cer și vorbind cu el.