1976 a marcat un moment de cotitură în Războiul Rece, când pilotul sovietic Viktor Belenko a decolat în timpul unui zbor de antrenament și a aterizat în Japonia, cerând azil politic. Mânuind un MiG-25, una dintre capodoperele aviației sovietice, Belenko a lăsat impresia unui trădător celebru. Venirea lui Belenko în Occident a avut un impact semnificativ asupra echilibrului puterilor aero-militare din acea vreme.
Până la dezertarea lui Viktor Belenko, detaliile tehnice ale MiG-25 erau necunoscute în Occident. Statele Unite și aliații săi alocaseră resurse considerabile pentru a înțelege capacitățile acestui avion considerat de temut. În încercarea de a rivaliza cu performanțele presupuse ale MiG-25, americanii au dezvoltat legendarul F-15. Planurile pentru F-15 au fost gândite astfel încât să depășească specificațiile MiG-25, însă până nu s-a realizat analizarea în detaliu a aeronavei sovietice, aceste eforturi reprezentau doar speculații strategice.
După aterizarea și analiza MiG-25, experții americani au descoperit detalii care au schimbat complet perspectiva asupra aeronavei sovietice. Avionul, care inițial fusese clasat drept superior, nu dispunea de tehnologia avansată pe care o atribuiau autoritățile militare sovietice. Datorită informațiilor obținute, MiG-25 s-a dovedit a fi mai puțin avansat decât se credea inițial, iar F-15, dezvoltat în umbra mitului sovietic, a fost confirmat drept una dintre cele mai reușite creații din istoria aviației.
Evenimentul din 1976 nu doar că a oferit informații crucial importante, dar a întărit convingerea Occidentului că percepțiile anterioare asupra amenințărilor sovietice trebuiau reevaluate. În concluzie, decizia lui Viktor Belenko de a dezerta cu MiG-25 s-a dovedit a fi un moment esențial de informare și recalibrare în domeniul strategic aviatic al Războiului Rece.