Cunoscutul părinte, Arsenie Boca, a lăsat multe sfaturi, rugăciuni, dar și pilde creștinilor. Una dintre aceste pilde este cea a ceșcuței cu ceai. Această pildă le arată oamenilor ce trebuie să facă dacă se află într-o suferință îngrozitoare. Orice creștin trebuie să știe această pildă.
Toți credincioșii trebuie să știe această pildă
„O familie a plecat într-o excursie în Anglia pentru a cumpăra ceva dintr-un frumos magazin de antichități, pentru celebrarea celei de a 25-a aniversări de la căsătorie. Și soției și soțului le plăceau antichitățile și produsele din argilă, obiecte ceramice, în special ceştile de ceai.
Au observat o ceașcă excepțională și au întrebat: „Putem să vedem ceşcuţa aceea? Nu am văzut niciodată ceva atât de frumos!”.
În timp ce doamna le oferea ceea ce ceruseră, ceşcuţa de ceai a început să vorbească:
‒ Voi nu puteți să înțelegeți. Nu am fost de la început o ceșcuță de ceai. Cândva, am fost doar un bulgăre de argilă roșie. Stăpânul m-a luat și m-a rulat, m-a bătut tare, m-a frământat în repetate rânduri, iar eu am strigat: „Nu face asta!”,„Nu-mi place!”, „Lasă-mă în pace!”, dar El a zâmbit doar și a spus cu blândețe: „Încă nu!”.
Apoi, ah! Am fost așezată pe o roată și am fost învârtită, învârtită, învârtită. „Oprește! Amețesc! O să-mi fie rău!”, am strigat. Dar Stăpânul doar a dat din cap și a spus, liniștit: „Încă nu”. M-a învârtit, m-a frământat și m-a lovit și m-a modelat, până a obținut forma care i-a convenit, iar apoi m-a băgat în cuptor.
Niciodată nu am simțit atâta căldură! Am strigat, am bătut și am izbit ușa… „Ajutor! Scoate-mă de-aici!” Puteam să-L văd printr-o deschizătură și puteam citi pe buzele Sale, în timp ce clătina din cap dintr-o parte în alta: „Încă nu”. Când mă gândeam că nu voi mai rezista încă un minut, ușa s-a deschis. Cu atenție, m-a scos afară și m-a pus pe raft… am început să mă răcoresc. O, mă simțeam atât de bine! „Ei, așa este mult mai bine”, m-am gândit. Dar, după ce m-am răcorit, m-a luat, m-a periat și m-a colorat peste tot… mirosurile erau oribile. Am crezut că mă sufoc. „O, te rog, încetează, încetează!”, am strigat. El doar a dat din cap și a spus: „Încă nu!”
Apoi, deodată m-a pus din nou în cuptor. Numai că acum nu a mai fost ca prima dată. Era de două ori mai fierbinte și simțeam că mă voi sufoca. L-am rugat. Am insistat. Am strigat. Am plâns… eram convinsă că nu voi scăpa! Eram gata să renunț. Chiar atunci, ușa s-a deschis și El m-a scos afară și, din nou, m-a așezat pe raft, unde m-am răcorit și am așteptat și am așteptat, întrebându-mă: „Oare ce are de gând să-mi mai facă?”.
Pilda lăsată de Arsenie Boca
O oră mai târziu, mi-a dat o oglindă și a spus: „Acum uită-te la tine!”. Și m-am uitat. „Aceea nu sunt eu; aceea nu pot fi eu… Este frumoasă. Sunt frumoasă!”
El mi-a vorbit blând: „Vreau să ții minte, știu că a durut când ai fost rulată, frământată, lovită, învârtită, dar, dacă te-aș fi lăsat singură, te-ai fi uscat. Știu că ai amețit când te-am învârtit pe roată, dar, dacă m-aș fi oprit, te-ai fi desfăcut bucățele, te-ai fi fărâmițat. Știu că a durut și că a fost foarte cald și neplăcut în cuptor, dar a trebuit să te pun acolo, altfel te-ai fi crăpat. Știu că mirosurile nu ți-au făcut bine când te-am periat și te-am colorat peste tot, dar, dacă nu aș fi făcut asta, niciodată nu te-ai fi călit cu adevărat. Nu ai fi avut strălucire în viață. Dacă nu te-aș fi băgat pentru a doua oară în cuptor, nu ai fi supraviețuit prea mult, fiindcă acea întărire nu ar fi ținut. Acum ești un produs finit. Acum ești ceea ce am avut în minte prima dată când am început să lucrez cu tine.
Dacă viața pare grea și ești lovit, bătut și împins aproape fără milă; când lumea îți pare că se învârtește necontrolat; când simți că ești într-o suferință îngrozitoare, când viața pare cumplită, fă-ți un ceai și bea-l din cea mai drăguță ceașcă, așază-te și gândește-te la cele citite aici și apoi discută puțin cu Olarul.”, scrie doxologie.ro.
Așadar, morala pildei respective este că Dumnezeu știe ce face cu fiecare dintre noi.
Cine a fost Arsenie Boca
Părintele Arsenie Boca s-a născut în anul 1910, în județul Hunedoara. Înainte de a se călugări, el purta numele de Zian Boca. Se pare că părintelui Arsenie Boca îi plăcea singurătatea și tot ce ține de religie încă de mic. Din acest motiv, în liceu, colegii îi spuneau „Sfântul”.
Inițial, Arsenie Boca a vrut să facă studii în aviație, însă familia nu a putut să îl întrețină în acest domeniu. Așa a ajuns părintele Arsenie Boca să facă facultatea de Teologie din Sibiu. După ce a finalizat studiile teologice, Arsenie Boca s-a înscris la Academia de Arte Frumoase din București iar, în paralel, studia și medicina. Conform notelor Securității, se pare că în timpul studenției, s-a încercat atragerea sa în mișcarea legionară, însă părintele a refuzat.
După ce a terminat și studiile de la București, a fost hirotonit diacon și a trăit câteva luni la Muntele Athos. În anul 1939, părintele s-a întors în România, unde a fost călugărit și a primit numele de Arsenie. A fost trimis la mănăstirea Brâncoveanu din Sâmbăta de Sus, unde a început să le spună oamenilor despre Dumnezeu și îi sfătuia să se iubească și să fie curați. De aici a început Arsenie Boca să se facă auzit și iubit de români.
A fost hărțuit de Securitate
În anul 1945, părintele Arsenie Boca a fost arestat pentru câteva săptămâni. După trei ani, a fost arestat din nou fiind acuzat de susținerea luptătorilor anticomuniști din munții Făgăraș.
După ce a fost eliberat, a decis să se mute la mănăstirea Prislop, lângă Hațeg, acolo unde se află și mormântul lui în prezent. A ajuns la Prislop în anul 1948, unde mănăstirea era aproape ruină, după ce fusese abandonată de călugări. Oamenii au venit și aici la părintele Arsenie Boca, din ce în ce mai mulți. Securitatea l-a urmărit și aici. Credincioșii începeau deja să spună că Arsenie Boca este sfânt.
A murit în anul 1989
În anul 1951 a fost arestat din nou, tot din motiv că ar face parte din mișcarea legionară. A fost ținut în închisoare 12 luni, după care s-a întors din nou la Prislop, unde din nou a fost căutat de oameni. Din cauză că era atât de iubit de oameni, Securitatea nu l-a scăpat din ochi.
În anul 1969, părintele Arsenie Boca s-a pensionat și a început să picteze biserici de la Drăgănescu. A lucrat aici mai bine de 15 ani. În anul 1989, părintele Arsenie Boca s-a stins din viață. Chiar și astăzi, la Mănăstirea Prislop, acolo unde se află mormântul lui Arsenie Boca, credinicioșii stau la cozi imense pentru a ajunge să se roage la crucea părintelui.