Peste 9.000 de persoane au fost incluse în bazele de date ale Securității române, fiind considerate autori de „înscrisuri duşmănoase” între anii 1948 și 1989. Conform informațiilor publicate de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS), aceste înscrisuri erau împărțite în trei categorii principale: scrisori anonime, fițuici cu conținut dușmănos (manifeste) și inscripții cu conținut dușmănos (graffiti).
Principala categorie a fost reprezentată de scrisorile anonime, cu 6.538 de autori, din care 1.151 foloseau pseudonime precum „Popa Melcu”, „Sărmanul Vasile” sau „Cadavrul Viu”. De asemenea, fițuicile cu conținut dușmănos erau semnate de 1.810 autori, iar graffiti-urile de 455 de autori. Este de remarcat faptul că aceste înscrisuri dușmănoase nu includeau memorii adresate legal unor instituții, deși și acestea erau uneori considerate dușmănoase de către Securitate.
Un număr semnificativ de 805 persoane au trimis scrisori postului de radio „Europa Liberă”, canal popular printre cei care contestau regimul. De asemenea, 758 de indivizi au fost identificați și s-au luat măsuri împotriva lor după ce au trimis scrisori către Nicolae Ceaușescu, Secretarul General al Partidului Comunist Român (PCR).
Securitatea a reușit să depisteze 2.103 dintre autorii scrisorilor anonime, cu ajutorul Unității Speciale „S” și altor compartimente care se ocupau cu interceptarea corespondenței poștale. Aceasta, în ciuda faptului că legislația comunistă garanta secretul corespondenței. De asemenea, mii de protestatari au ales să se adreseze organelor de presă, mai ales locale, dar și centralelor, precum ziarului „Scânteia” sau Radioteleviziunii.
Informațiile arată că fenomenul „înscrisurilor duşmănoase” a fost o preocupare constantă pentru Securitate, care nu a reușit să identifice toți autorii acestor mesaje. Totodată, este relevat faptul că adresarea către organele centrale ale partidului și statului a fost o practică frecventă, cu ținte incluzând Consiliul de Stat, Marea Adunare Națională și diverse ministere.