Partidele apar ca grupări ale unor oameni cu interese mai mult/mai puțin asemănătoare, în condițiile unei relative libertăți de expresie (o presupusă societate diversă, tolerantă). Cearta, dezbaterea, confruntarea dintre partide este din acest punct de vedere un lucru pozitiv. Așa-numitele consensuri sunt, de fapt, o falsificare a însăși noțiunii de partid. Partidele sunt organizații de drept public. Ele reprezinta niste cetateni. Au o misiune de reprezentare a intereselor unor categorii. In jurul unor partide se grupeaza anumite categorii la un anumit moment, desi astazi se recunoaste in general ca partide diferite pot sa atraga categorii asemanatoare.
Scopul oricarui partid politic este acela de a ajunge la o putere, de a impune o directie politica, ceea ce inseamna ca nu toate partidele vor fi la putere, unele vor fi la opozitie. Important intr-un regim democratic si liberal este alternanta. Huntington spune: caracterul democratic a unei societati – alternanta la putere. Acolo unde nu exista alternanta, dar exista partide, avem motive sa ne indoim de caracterul democratic, pentru ca societatea devine fixata in dispozitivul unui singur partid, care prin uzura obisnuita a puterii, devine tot mai corupt (Mexicul, de exemplu – a avut un singur partid care castiga cam vreo 80 de ani, mai mult decat comunistii in Rusia, Partid Constitutionalist).
Care este rostul partidelor?
Trebuie sa avem doua partide care sa se roteasca la putere. Trebuie sa existe un spectru mai larg, guvernarea sa se bazeze pe alianta. Exista dezavantaje si avantaje. Sistemul electoral este foarte important din acest punct de vedere. Un vot majoritar, uninominal / un vot pe liste (mai multe partide) – claritate si usurinta guvernarii / reprezentativitate, insa nu le putem avea pe amandoua.
S-a vazut cum un partid ajuns la putere incearca sa schimbe regimul electoral incat sa fie in favoarea adversarilor sau a lui. Partidele au aceasta functie dubla: sa conduca sau sa realizeze opozitia. In ambele cazuri, trebuie sa reprezinte interesele.