Pierderea cuiva drag este în mod cert o lovitură dificil de suportat. Durerea apasă pe umerii celor care rămân în urmă, astfel că, rămân extrem de puține elemente care continuă cumva legătura cu cei plecați. Din acest motiv, încă din cele mai vechi timpuri, oamenii au încercat să găsească tot felul de obiceiuri prin intermediul cărora să păstreze legătura cu cei trecuți în veșnicie. În același timp, de teama necunoscutului de după moarte, tot ei au creat obiceiuri menite să îi protejeze de rău. Astfel, de înmormântare au ajuns să fie legate numeroase astfel de tradiții considerate de biserică fiind păgâne. Puțini știu însă că acestea sunt în afara rânduielilor bisericești.
Obiceiurile de înmormântare considerate păgâne
Nu este necesară acoperirea oglinzilor
Obiceiul acoperirii oglinzilor are legătură cu sufletul defunctului. În trecut, oamenii considerau că sufletul acestuia revine în locul în care a trăit, putând să se vadă în oglindă. În realitate, practica reflectă doar o superstiție străveche. Conform învățăturilor bisericești, sufletul stă în primele 24 de ore lângă trup alături de îngerul păzitor. Ulterior, acesta își începe una dintre mai lungi călătorii: aceea spre judecată.
Banii în buzunar, sicriu sau aruncați în groapă
În majoritatea zonelor din România, această practică are loc la înmormântare. Persoana trecută la cele veșnice „primește” câteva monede așezate în buzunar sau chiar în sicriu. Se credea că aceștia îi vor fi de folos pentru plata vămilor. Lucru total în afara rânduielilor bisericii. În fața lui Dumnezeu și a scaunului judecății vom fi doar noi, cu un bagaj de credință și fapte pe care le-am făcut pe pământ.
Trecerea cocoșului peste sicriu sau groapă
Un alt obicei păgân pe care mulți români din mediul rural îl păstrează este acela de a trece un cocoș peste sicriu. Oamenii credeau cu tărie că prin cântecul lui, cocoșul va alunga diavolul de lângă casa în care un membru al familiei a trecut la cele veșnice. Ne putem proteja casa prin rugăciune, Sfântul Maslu sau șfeștanie.