O erupție solară de proporții, cea mai mare observată din 2017, a fost detectată pe suprafața Soarelui. Această erupție a fost urmată de ejecții de masă coronală (CME), care sunt preconizate să lovească Pământul și să interacționeze cu câmpul magnetic terestru. Conform previziunilor, există șansa ca locuitorii din Scoția, Irlanda de Nord și din nordul Angliei să poată observa aurora boreală în weekendul acesta, odată cu venirea furtunilor geomagnetice.
Erupțiile solare sunt caracterizate de radiații electromagnetice care se deplasează de la Soare cu viteza luminii, iar acestea pot afecta comunicațiile radio și sateliți, deși majoritatea populației nu observă efectele în mod direct. Fenomenul spectaculos al aurorei boreale este cauzat nu de erupțiile solare în sine, ci de interacțiunea masei coronale ejecționate cu câmpul magnetic al Pământului.
Krista Hammond, responsabil cu meteorologia spațială la Met Office, a declarat: „Există posibilitatea ca o ejecție de masă coronală să ajungă pe Pământ vineri târziu sau sâmbătă devreme, ceea ce ar putea duce la apariția unei aurore vizibile în Scoția, Irlanda de Nord și în unele părți din nordul Angliei.”
De asemenea, este prevăzută o a doua CME, care ar putea ajunge pe Pământ sâmbătă și duminică, fiind asociată cu erupția solară clasificată X9. Acest tip de erupție este cel mai puternic din clasificarea NASA, indicând probabilitatea unei vizibilități sporite a aurorelor spre sudul Angliei și la latitudini similare. Totuși, condițiile meteorologice, cum ar fi norii și ploaia, ar putea afecta vizibilitatea pentru anumiți observatori.
În SUA, aurora boreală ar putea fi vizibilă în statele nordice și în cele din vestul mijlociu, extinzându-se până în Oregon. În mod istorico-relevant, cea mai puternică furtună geomagnetică consemnată a avut loc pe 28 august 1859, cunoscută sub numele de „Carrington Event”, eveniment care a perturbat rețelele telegrafice din întreaga lume.
Aurora boreală este un fenomen optic ce apare pe cerul nocturn în emisfera nordică, iar corespondentul său din emisfera sudică este cunoscut sub numele de aurora australă. Aurora polară, care apare în regiunile polare, este, de asemenea, rezultatul interacțiunilor dintre vântul solar și câmpul magnetic terestru.