Cu ochii umili și mâinile strânse pe o geantă ponosită, o bătrânică admira vitrina unui magazin cu rochii elegante.
Vânzătoarea o observă și o scanează dintr-o privire: pantofi uzați, o mică gaură în dresul de culoarea pielii, o geantă tocită, o rochie veche, șifonată și părul alb ascuns sub un batic. Nu era o clientă obișnuită pentru acest magazin.
Vânzătoarea se apropie de ea și o întreabă politicos:
─ Vă pot ajuta cu ceva?
─ Da, am nevoie de o rochie!, îi răspunde femeia zâmbind.
─ Singura mea nepoată se căsătorește și am nevoie de o ținută elegantă pentru nuntă. Vreau să fie mândră de mine.
Spuneți-mi, vă rog, ce ar trebui să port.
─ Să înțeleg că aveți nevoie de un consultant?, o întreabă vânzătoarea.
Bătrânica a dat din cap și a urmat femeia către o ușă din spatele magazinului, unde a intrat într-o cameră plină cu haine elegante.
─ Ce este cu ea aici?, a întrebat-o consultantul pe vânzătoare, fără ca bătrâna să audă.
─ Vrea o ținută de nuntă, i-a răspuns vânzătoarea.
Consultantul a încercat să își păstreze calmul și a invitat-o pe bătrână să se așeze la o măsuță rotundă, apoi a scos o agendă și un pix.
─ Pentru început, trebuie să știu ce sumă sunteți dispusă să cheltuiți, i-a spus consultantul, care era nerăbdător să scape de bătrânică și să se ocupe de adevărații clienți.
─ Am economisit bani pentru această ținută încă de la logodna lor. Au anunțat că se căsătoresc în primăvara anului trecut.
Nepoata mea mi-a trimis și biletul de avion, așa că îmi pot cheltui toate economiile pe o ținută frumoasă.Entuziasmată, bătrâna a scos un plic mototolit din geantă și i l-a înmânat consultantului.
─ Cred că am 70 de dolari aici. Îi puteți număra dacă vreți. Vreau să îi cheltui pe toți.
Consultantul a numărat rapid banii și i-a spus bătrânei:
─ De fapt sunt 72 de dolari. Cred că ar trebui să mergeți la magazinul nostru de la parter. Acolo puteți găsi câteva rochii chiar și cu 50 de dolari.
─ Am fost acolo prima dată, dar mi-au sugerat să vin la dumneavoastră. Mi-au spus că veți fi încântat să mă ajutați, a răspuns bătrâna zâmbind.
(Oh, acea Miriam. Are chef de glume. O să i-o plătesc, și-a spus consultantul în gând).
Bătrâna a început să se uite prin magazine și a zărit o rochie într-o nuanță pastelată de albastru, s-a ridicat și a mers spre ea. Înainte ca vânzătoarea și consultantul să apuce să o oprească, a luat rochia și a pus-o în fața ei în oglindă.
Era o rochie simplă, cu un sacou deasupra.
─ Îmi place foarte mult ținuta asta. Simplă și minunată în același timp. Ar trebui să îmi iau și niște pantofi care să se potrivească.
Voi purta perlele mele vechi, iar colierul o să il fac cadou miresei A fost al bunicii mele, a spus bătrâna.
Vânzătoarea nu știa cum să reacționeze. Simțea un amestec de frustrare, simpatie și mânie. Cum putea să îi spună acelei bătrâne că nu își poate permite rochia? Pantofii costau și ei jumătate din prețul rochiei.
O tânără viitoare mireasă, aflată în celălalt capăt al magazinului, privea cu lacrimi în ochi. Ea doar își primise voalul personalizat.
Mai erau câteva săptâmâni până la nunta ei. Tânăra provenea dintr-o familie bogată și putea cheltui oricâți bani voia pentru marele eveniment.
─ Scuzați-mă o clipă, i-a spus tânăra vânzătoarei. Lăsati-o să își ia această rochie, pantofii pe care îi vrea și orice altceva își dorește. Spuneți-i că sunt reduceri și toate costă 50 de dolari.
Așa se va simți mândră că a mai economisit și niște bani.
─ Dar de ce faceți asta?, a întrebat-o vânzătoarea surprinsă.
─ Gândiți-vă la asta ca la un cadou de nuntă pentru mine. Eu nu am avut ocazia să îmi cunosc niciuna dintre bunici.
Când voi fi în fața altarului, mă voi gândi la această femeie și voi pretinde că este bunica mea și că se bucură pentru mine, i-a răspuns tânăra viitoare mireasă.