Noua echipă de comisari propusă pentru a lucra sub conducerea Ursulei von der Leyen este supusă unei analize atente de către Comisia pentru afaceri juridice a Parlamentului European (JURI). Declarațiile de interese ale candidaților sunt examinate pentru a detecta potențiale conflicte de interese, fără ca președinta von der Leyen să fie inclusă în acest proces de verificare.
Într-o ședință decisivă, legislatorii europeni evaluează adecvarea celor 26 de comisari nominalizați, printre care și Roxana Mînzatu din România. Aceasta a fondat o firmă de consultanță în 2021, cu activitate suspendată ulterior, dar cu venituri nedeclarate în 2023. „Pe hârtie, declarațiile trebuie să includă informații din ultimul deceniu, însă regulile permit comisarilor să nu completeze anumite răspunsuri dacă nu cred că există un conflict de interese”, comentează Nicholas Aiossa, directorul Transparency International UE.
Politico a obținut toate declarațiile de interese ale comisarilor și a evidențiat câteva aspecte notabile. Nominalizat din partea Greciei, Apostolos Tzitzikostas deține un portofoliu impresionant de proprietăți și acțiuni, iar portugheza Maria Luis Albuquerque a omis detalii despre veniturile firmei sale de consultanță, Roundatmosphere. Alți comisari, precum Raffaele Fitto din Italia, Ekaterina Zaharieva din Bulgaria și Marta Kos din Slovenia, au declarat sume și active semnificative, însă nu au răspuns solicitărilor de comentarii din partea Politico.
Comisia JURI are anumite puteri în acest context, fiind capabilă să respingă candidații care prezintă conflicte majore de interese. Totuși, timpul limitat și procesul opac sugerează o verificare insuficientă. Și mai mult, politicile parlamentare pot influența deciziile, anumite grupuri evitând să ridice întrebări pentru a facilita trecerea propriilor candidați.
Acest control asupra declarațiilor urmărește să se asigure că politicienii nu obțin avantaje externe în afara salariului lor oficial. Conform Tratatului UE, membrii Comisiei trebuie să se abțină de la activități incompatibile cu îndatoririle lor. Pentru a proteja transparența, declarațiile se centralizează asupra acumulării de avere și a evitării suspiciunilor publice.
În concluzie, analiza complexă a declarațiilor de interese ale comisarilor europeni continuă, ridicând semne de întrebare și reflectând provocările unui sistem care necesită îmbunătățiri pentru a asigura integritatea și independența în guvernarea UE.