A trecut un deceniu de la tragicul incendiu din clubul Colectiv, care a provocat moartea a 65 de persoane, iar România încă nu are cele trei centre pentru marii arși promise imediat după dezastru. Deși autoritățile au promis că se vor construi trei centre moderne pentru a trata astfel de cazuri, niciunul dintre ele nu a fost încă finalizat.
Pe hârtie, construcția acestor centre a început doar anul trecut, cu ani de întârziere. Cele trei centre ar trebui să se ridice în Iași, la Timișoara, Târgu Mureș și București, însă până în prezent doar cel din Timișoara este într-un stadiu mai avansat de lucrări. Acestea ar urma să dispună de 26 de paturi de terapie intensivă și 26 de paturi de terapie intermediară, beneficiind de finanțare din partea Băncii Mondiale.
În prezent, România dispune de doar 24 de paturi pentru marii arși, situate în București, la spitalele Floreasca, Spitalul de Arsuri și Bagdasar-Arseni. Alte paturi sunt disponibile în Iași și la Spitalul Județean din Timișoara. În cazul finalizării acestor centre, numărul paturilor pentru marii arși ar crește la 50 pentru adulți. Lipsa acestor facilități a determinat globalizarea tratamentului, pacienți fiind trimiși inclusiv peste hotare pentru îngrijiri medicale, conform jurnalistei Carla Tănasie de la Digi24.
Pe 30 octombrie 2015, un incendiu devastator a izbucnit în clubul Colectiv din București, unde trupa „Goodbye To Gravity” susținea un concert, s-a soldat cu 27 de victime pe loc și alte 38 de decese ulterioare, dintre care mulți în spitale sau în urma transferului în clinici din străinătate. Incendiul a fost provocat de artificii care au aprins tavanul sălii.
Imediat după tragedie, Ministerul Afacerilor Interne a raportat 162 de răniți, care au fost distribuiți în diverse spitale bucureștene. În încercarea de a salva cât mai multe vieți, țări precum Austria, Belgia, Olanda, Germania, Marea Britanie, Norvegia, Israel și Elveția au primit și tratat răniții.
Cu toate că a trecut aproape un deceniu, și cu toate promisiunile autorităților, România continuă să trimită pacienți cu arsuri severe în străinătate, așteptând cu speranță ca centrele promise să devină în sfârșit realitate.