Ministrul Culturii, Natalia Intotero, a declarat în cadrul unei intervenții telefonice la ședința Comisiei pentru cultură a Camerei Deputaților că va analiza oportunitatea scoaterii din țară a artefactelor dacice, după furtul recent de la Muzeul Drents din Assen, Olanda. Ea a subliniat necesitatea încheierii mai atente a contractelor pentru expoziții pentru a elimina interpretările.
Intotero a menționat că organizarea expoziției cu artefactele dacice a fost decisă de conducerile Muzeului Național de Istorie a României (MNIR) și Ministerului Culturii de la acea vreme. „Colegii de la Muzeul Național de Istorie sunt cei care au inițiat această discuție, această expoziție, inclusiv partea de contracte,” a precizat ministrul.
Referitor la furtul artefactelor, inclusiv coiful de aur de la Coțofenești și brățările dacice, Intotero a afirmat că este în contact cu ministrul de Interne, Cătălin Predoiu, dar până în prezent nu a primit nicio informare oficială despre identificarea hoților. Ea a menționat, de asemenea, că autoritățile verifică documentele care au stat la baza organizării expoziției.
Ministrul a cerut deja conducerii MNIR și celor din minister care au avizat documentele să ofere explicații în contextul speculațiilor publice. „I-am solicitat domnului director al muzeului să pună la dispoziție contractul care a stat la baza realizării acelei expoziții,” a declarat Intotero. Ea a adăugat că prioritățile actuale includ discutarea măsurilor de prevenire a unor situații similare și posibile modificări legislative.
Întrebată dacă regretă prelungirea mandatului directorului MNIR, Intotero a răspuns afirmativ, exprimându-și dezamăgirea față de comunicarea cu conducerea muzeului. Luni, Comisia de cultură a Camerei Deputaților i-a audiat, printre alții, pe directorul Muzeului Național de Istorie a României, Ernest Oberlander-Târnoveanu, și secretarul de stat Diana-Ștefana Baciuna.
Furtul de la Muzeul Drents din Assen a inclus unele dintre cele mai importante artefacte din patrimoniul național al României. Coiful de aur și brățările furate sunt datate în secolele V-IV și, respectiv, I î.Hr., și reprezintă valori inestimabile ale istoricului național.