Myanmar, afectat de un război civil izbucnit acum patru ani, a devenit un punct fierbinte al criminalității transnaționale, adăpostind criminali de război, traficanți de arme și persoane, braconieri și sindicate ale drogurilor, relatează The New York Times. Statul Shan, situat în nord-estul țării, a devenit simbolul acestui fenomen, câmpiile de mac opiaceu alimentând piața globală cu heroină și opiacee, dar și cu droguri sintetice ca metamfetamina, ketamina și fentanilul. Aceste substanțe sunt produse cu ajutorul chimicalelor din China și India și ajung chiar și pe piețe îndepărtate precum Australia.
Impactul acestor activități este devastator nu doar pentru cei 55 de milioane de locuitori ai Myanmarului, ci și pentru restul mapamondului. Extinderea criminalității a dus la înflorirea sindicatelor criminale chinezești în regiune, în ciuda încercărilor sporadice ale autorităților de la Beijing de a contracara aceste grupări. Mai mult, Myanmar este un important exportator de pământuri rare grele, folosite în industria energiei curate, iar exploatarea acestor resurse transformă câmpurile de luptă în adevărate deșerturi toxice.
Fenomenul nu se oprește aici. Myanmar este și o sursă bogată de pietre prețioase, precum jaduri și rubine, adesea extrase de tineri afectați de drogurile omniprezente. Braconajul de specii rare și tăierile ilegale din păduri sunt alte aspecte agravante ale situației tumultuoase din această țară.
Rețelele de crimă organizată, create de mafioți locali și chinezi, sunt implicate în răpirea de persoane din alte țări, obligându-le să participe la escrocherii pe internet, prin care s-au obținut miliarde de dolari de la victime din SUA, China, Europa și alte regiuni.
Masood Karimipour, reprezentant al Biroului Națiunilor Unite pentru Droguri și Criminalitate (UNODC), subliniază că aceste grupuri criminale au un interes direct în perpetuarea conflictului, din care beneficiază în mod direct. „Și cu cât conflictul durează mai mult, cu atât mai mult teritoriu va cădea sub controlul sau influența părților care au de profitat de pe urma acestuia.”
Mulți fermieri locali, precum Daw Hla Win, recunosc că acum nu mai simt presiunea de a-și ascunde culturile de opiu. „Acum, nu există niciun guvern, nicio armată, așa că nu trebuie să ne mai ascundem. Este cea mai bună perioadă din istorie pentru opiu,” mărturisește ea.