Motivul pentru care viperele din Retezat îi mușcă pe turiști de mâini, nu de picioare. „Nu este bine cum se procedează”

În ultima perioadă, salvamontiștii din Hunedoara au constatat un detaliu surprinzător: toate cazurile de mușcături de viperă semnalate în Munții Retezat au fost la mâini, nu la picioare.

Fenomenul nu are legătură cu vreo anomalie în comportamentul reptilelor, ci cu o imprudență din partea turiștilor care, în loc să evite șerpii, se apropie periculos de mult pentru a-i fotografia.

Viperele sunt provocate de turiști care vor „poze de aproape”

„În decursul anilor am avut destul de multe cazuri de muşcături de vipere la turişti, dar toate la membrele superioare. Aceasta nu înseamnă că lumea merge în mâini, ci, mai degrabă, că omul vrea să prindă vipera şi să facă poze cu ea. Nu este bine cum se procedează”, a explicat Ovidiu Bodean, şeful Salvamont Hunedoara.

El atrage atenția că viperele, fiind animale sălbatice, reacționează instinctiv la orice gest perceput ca amenințător.

„Dacă vedem o viperă pe traseu, trebuie să o lăsăm în pace, pentru că ea se retrage printre stânci. Trebuie să avem grijă să nu o călcăm, să nu o deranjăm.”

Viperele preferă zonele însorite și cu stânci, iar pe traseele din județul Hunedoara ele pot fi întâlnite frecvent în Masivul Retezat, Dealul Cetăţii din Deva sau în zona montană de la graniţa cu Caraş-Severin, înspre Băile Herculane.

„În cazul viperelor trebuie să fim atenţi atunci când ajungem în golurile alpine, unde este soare şi sunt zone cu jneapăn. Alte locuri în care se pot întâlni viperele sunt poienile cu stâncărie multă”, a adăugat Bodean.

În pădurile umbroase, prezența lor este rară, acestea preferând mai degrabă stâncile încălzite de soare, mai ales după o noapte rece, când ies să își regleze temperatura corpului.

„Viperele se apără. Dacă ai călcat-o din greşeală, ea se apără din reflex”, spune Bodean.

Pentru siguranță, el recomandă turiștilor să se uite atent pe unde calcă, să poarte bocanci care protejează glezna și să aibă picioarele acoperite de la genunchi în jos cu pantaloni sau jambiere. Astfel de echipament poate preveni nu doar mușcăturile de șarpe, ci și înțepăturile de insecte sau mușcăturile de căpușe.

O altă amenințare serioasă în zona montană o reprezintă câinii de stână. În ultima vreme, ciobanii au început să aducă rase de câini agresive, precum kangalul sau caucazianul, în locul raselor tradiționale românești.

„S-au achiziţionat tot felul de câini ciobăneşti de talie mare, cum sunt kangal sau caucazian. Sunt câini care nu au legătură cu stânele tradiţionale româneşti şi sunt destul de greu de stăpânit, chiar şi de către proprietarii lor”, avertizează Bodean.

Situația a devenit îngrijorătoare, deoarece acești câini nu doar că sunt greu de controlat, dar pot deveni un pericol serios pentru turiști.

„E o problemă mare când te întâlneşti cu ei în zona montană şi am avut turişti muşcaţi de astfel de câini. Sunt mai periculoşi decât urşii, pentru că atacă în haită şi nu ştii cum să te aperi de ei în asemenea situaţii”, a mai spus şeful Salvamont Hunedoara.

Pentru a preveni asemenea incidente, turiștilor li se recomandă să poarte asupra lor un spray de autoapărare special pentru animale sălbatice, utilizat de regulă împotriva urșilor. Multe stâne sunt situate chiar lângă trasee turistice, iar întâlnirile cu astfel de câini pot deveni periculoase în câteva secunde.

Ovidiu Bodean susține că situația trebuie reglementată și propune o soluție concretă.

„Cred că ar trebui să ne rezumăm la câinii ciobăneşti de rasă românească, cum ar fi ciobănescul carpatin, care nu sunt câini de atac, ci doar câini de pază, la stână.”

În plus, el sugerează ca utilizarea câinilor de rasă mare să fie condiționată de anumite norme, legate de numărul de oi de la stână.

O altă propunere este echiparea acestor câini cu un jujeu – o bucată de lemn prinsă de gât – care le limitează mobilitatea și împiedică atacurile asupra oamenilor sau a altor animale din zonă.

În paralel, salvamontiștii continuă să transmită recomandări clare pentru siguranța celor care aleg traseele montane:

• Atenție sporită în zonele însorite
• Evitarea interacțiunii cu viperele
• Echipament adecvat de protecție
• Prudență în preajma stânelor

Animalele sălbatice sau cele folosite la pază nu trebuie nici provocate, nici subestimate.

Toate aceste măsuri și avertismente vin într-un moment în care turismul montan din România continuă să crească, dar și riscurile odată cu el. Salvamontiștii încearcă să păstreze un echilibru între promovarea traseelor naturale și protejarea turiștilor.

În munte, neatenția se poate transforma rapid într-o problemă serioasă.