Te-ai întrebat vreodată de ce unele persoane de gâdilă la cea mai mică atingere, în timp ce altele nu schițează nici un gest? Sau de ce nu reușim niciodată să ne gâdilăm singuri. Se pare că această experiență senzorială a gâdilatului își are niște explicații foarte interesante.
Confrom spuselor doctorului Alicia Walf de la institutul de cercetare de stiință cognitivă din New York, oamenii sunt inzestrați cu niveluri diferite de sensibilitate atunci când vine vorba de atingere și gâdilat.
De cele mai multe ori, senzația pe care o simțim atunci când suntem gândilați este un mix. Mulți găsesc plăcere, pe când pentru alte persoane este o adevărată tortură.
Gâdilatul este cauzat, de fapt, de o serie de reacții ale creierului și a simțului tău tactil. Primele activate sunt terminațiile nervoase din piele, aceleași care percep durerea, atingerile sau presiunea. Aceste semnale ajung apoi la creier, care în încercarea de a te apăra te face să tresari și să chicotești. De cele mai multe ori, râdem atunci când suntem gâdilați de o persoană cunoscută, cu care suntem familiari. La polul opus, dacă un străin încearcă să ne gâdile, singura reacție pe care o vom avea este cea de tresărire.
Și totuși, de ce nimeni nu se gâdilă singur?
Pentru a te putea gâdila, trebuie să existe acel element surpiză. Dacă ne atingem singuri, fiecare gest este deja aticipat de creier, care a transmis imediat corpului cum să reacționeze. În schimb, dacă altcineva ne atinge, creierul intră în alertă deoarece nu știe ce urmează să se întâmple.