George Enescu, o personalitate emblematică a muzicii românești, rămâne recunoscut și în zilele noastre pentru contribuțiile sale semnificative la patrimoniul cultural universal. Enescu, născut la 19 august 1881 în Liveni-Vârnav, județul Botoșani, a fost compozitor, violonist, pianist, dirijor și pedagog de remarcabilă influență.
De la o vârstă fragedă, Enescu și-a manifestat talentul excepțional, susținând primul său concert la vârsta de 5 ani. Curând, a început să studieze compoziția sub îndrumarea lui Eduard Caudella. La doar 6 ani, Enescu a compus primele sale lucrări, atrăgând atenția profesorilor și a părinților săi. În următorii ani, el a studiat la conservatoarele din Viena și Paris, avându-i ca mentori pe unii dintre cei mai celebrați pedagogi ai vremii, incluzându-i pe Josef Hellmesberger Junior și Gabriel Fauré.
Perioada de studii la Paris a fost marcată de debutul său ca și compozitor, cu Suita simfonică Poema Română, în anul 1898. În acest timp, a stabilit legături solide cu mediul muzical bucureștean, unde a efectuat recitaluri și a pus pe muzică poezii ale reginei Carmen Sylvia.
În decursul primilor ani ai secolului XX, muzica lui Enescu a căpătat recunoaștere internațională, lucrările sale fiind interpretate în turnee alături de personalități muzicale de seamă. Prima ediție a Concursului de compoziție George Enescu, organizată în timpul Primului Război Mondial, a servit drept platformă pentru promovarea tinerelor talente.
Capodopera lui Enescu, Oedip, tragedia lirică în patru acte, a fost creată între 1921 și 1931 și a avut premiera la Paris în 1936, bucurându-se de un succes deosebit. După instaurarea regimului comunist, Enescu s-a exilat la Paris, dar a rămas președintele Societății Compozitorilor din România până în 1949.
Enescu a murit în noaptea de 3 spre 4 mai 1955 în locuința sa din Paris, fiind înmormântat la cimitirul Père-Lachaise. Viața sa personală, marcată de relații complexe și de greutăți materiale, nu a umbrit, însă, moștenirea sa culturală. Astăzi, Muzeul Național „George Enescu” din România își dedică existența perpetuării memoriei și lucrărilor sale prin expoziții permanente în mai multe locații.