În contextul recentei prăbușiri a regimului lui Bashar al-Assad, Rusia se confruntă cu posibilitatea de a-și pierde bazele navale și aeriene cheie din Siria, situate în guvernoratul Latakia, controlat acum de grupurile rebele, potrivit site-ului Meduza. Cele două baze, Khmeimim și Tartus, au fost esențiale pentru sprijinul acordat de Rusia către regimul Assad prin raiduri aeriene, până în urmă cu câteva zile.
Dmitri Peskov, purtătorul de cuvânt al Kremlinului, a declarat că este „prea devreme” să se discute despre viitorul bazelor Khmeimim și Tartus. Cu toate acestea, discuții privind păstrarea acestor baze sunt în desfășurare între Rusia și marile națiuni arabe, conform unor diplomați citați de Wall Street Journal. Moscova ar fi primit angajamente că își va putea menține bazele în cadrul unei tranziții, dar nu este clar în ce măsură rebelii sirieni vor susține aceste angajamente.
Baza navală din Tartus, înființată în 1971 de tatăl lui Bashar al-Assad, este singura facilită navală rusă din Mediterana și a servit ca punct de reparații și realimentare pentru navele rusești. În ultima decadă, Tartus a devenit un centru logistic pentru marina rusă, în urma implicării Rusiei în războiul civil sirian. Modernizată semnificativ în ultimii ani, baza permite Rusiei să păstreze până la 11 nave în port.
Baza aeriană Khmeimim a fost stabilită în 2015 și a devenit rapid o fortăreață militară rusă, găzduind un număr semnificativ de avioane și personal militar, inclusiv mercenari din Grupul Wagner. Această bază a fost crucială în sprijinul ofensivelor aeriene rusești care au ajutat guvernul sirian în lupta împotriva forțelor de opoziție.
Reducerile prezenței militare rusești în Siria după conflictul din Ucraina și restricțiile pe strâmtorile turcești complică și mai mult posibila evacuare a bazelor. În prezent, manevrele navei rusești în Tartus și utilizarea bazelor aeriene sunt urmărite atent de observațiile OSINT.
Această situație generează incertitudini și provocări privind logisticile și securitatea evacuării personalului și echipamentelor. Fără garanții clare, transportul și operațiunile de evacuare devin vulnerabile la posibile atacuri ale forțelor rebele care controlează acum zonele din vecinătatea acestor baze.