Noul ministru israelian de externe, Gideon Saar, a declarat că dorinţa de a crea un stat palestinian nu este „astăzi” un proiect „realist”. Această poziție a fost exprimată în cadrul unei conferinţe de presă susţinute la Ierusalim, când a fost întrebat despre posibilitatea normalizării relaţiilor dintre Israel şi Arabia Saudită, în schimbul creării unui stat palestinian. Saar a fost ferm în răspuns, afirmând: „Într-un cuvânt? Nu. Un stat palestinian (…) ar fi un stat Hamas”.
Acordurile Abraham, promovate în mandatul lui Donald Trump, au facilitat normalizarea relaţiilor Israelului cu Bahrain, Emiratele Arabe Unite şi Maroc. Cu toate acestea, Saar a subliniat că aceste acorduri nu au adus pacea dorită, mai ales având în vedere experienţele anterioare, cum ar fi procesul de pace de la Oslo şi retragerea unilaterală din Fâşia Gaza din 2005, asupra cărora el a comentat că „nu numai că (…) nu au adus pacea, dar, după cum am văzut, au înrăutăţit securitatea noastră”.
Pe de altă parte, Bezalel Smotrich, ministru israelian de extremă dreapta, a sugerat că revenirea lui Donald Trump ar putea fi o „oportunitate” pentru anexarea coloniilor israeliene din Cisiordania ocupată până în 2025. Smotrich a declarat: „Singura modalitate de a elimina această ameninţare (…) este aplicarea suveranităţii israeliene asupra coloniilor din Iudeea şi Samaria”.
În timp ce Bezalel Smotrich și alți oficiali israelieni discută planuri de anexare, preşedintele Autorităţii Palestiniene, Mahmoud Abbas, a reafirmat luni dorinţa de a crea un stat palestinian suveran: „Ne-am angajat faţă de pace şi vom continua să lucrăm pentru a o obţine”. Abbas a declarat că securitatea și stabilitatea se pot obține doar prin „eliminarea ocupaţiei şi obţinerea suveranităţii şi independenţei teritoriului statului palestinian”.
În același timp, liderii ţărilor arabe şi musulmane, reuniţi la Riad, şi-au reiterat apelul pentru unitatea tuturor teritoriilor palestiniene într-un stat. Aceștia au subliniat necesitatea retragerii complete a coloniștilor israelieni din teritoriile arabe ocupate din 1967, cerând ca acest pas să fie o condiţie esenţială pentru obţinerea unei păci durabile în regiune, conform rezoluţiilor ONU şi planului de pace arab din 2002.