În decursul zilei de astăzi, Micutzu, pe numele lui adevărat Cosmin Nedelcu, a postat pe canalul lui de youtube o discuție cel puțin interesantă cu Mihai Bendeac. Cei doi actori au povestit multe lucrui în decursul a două ore, dar, într-un anumit moment, actorul de comedie Mihai Bendeac i-a relatat colegului să de breaslă o poveste excepțională de viață.
Este vorba despre capitolul din viața lui Mihai Bendeac numit ”Dan Mihăescu”. Pe scurt, Dan Mihăescu era fost foarte apropiat de Toma Caragiu, dar și de Bendeac într-un anumit moment din viață. Este cel care a scris ”Revelioanele TVR”. A fost un mare regizor, scenarist și umorist, după cum va relata și actorul Mihai Bendeac.
”Dan Mihăescu a fost un prieten de al meu, cu 50 de ani mai în vârstă decât mine. Un om pe care îl știm cu toții, fără să îl știm, de fapt. A scris Revelioanele TVR-ului, a fost cel mai bun prieten al lui Toma Caragiu, lucra care m-a fascinat și m-a obligat. (…) Am colaborat cu Dan Mihăescu, iar această colaborare a auns până într-un punct pe care n-am să-l uit niciodată. S-a îmbolnăvit. Bine, nu aceasta este principala calitate a domnului Dan Mihăescu. Lucram la ”Mondenii” și mi-am dat seama că aș avea nevoie de puțin ajutor cu scenariul. (…) Și am vrut să-l cunosc pe omul ăsta” – mărturisește Mihai Bendeac cu o reținere de inimă, se pare.
Actorul Bendeac declară faptul că a fost în locuința lui Dan Mihăiescu pentru a-l informa cu viitoarele proiecte pe care le are în planul profesional, acesta dorind cu ardoare ca, la un moment dat, să aibă acces la arhiva colosală a acetuia.
”Am mers la dânsul acasă, i-am spus despre ce este vorba, doream să accesez și arhiva dînsului, care era foarte mare, avea dosare peste dosare și lucruri care nu fuseseră filmate niciodată. (…) Am devenit foarte buni prieteni. Și, la un moment dat, s-a îmbolnăvit. S-a întâmplat în momentul în care eu am vrut să-i aduc o mare bucurie și un mare omagiu, o serie de patru spectacole de televiziune care s-au numit Românii au artiști. Filmate alb-negru, în stilul Bocăneț (n.red. – un alt regizor român, decedat în timpul cutremurului din 4 martie 1977). Și s-a îmbolnăvit foarte tare. Eu am lucrat scheciurile respective chiar în centrul unde Dan Mihăescu a fost dus. Era un centru rezervat bolnavilor de cancer aflați în stadiu terminal. Începuse să doarmă din ce în ce mai mult… Și eu stăteam acolo… La o masă. Stăteam acolo și scriam. Uneori mergeam ziua, alteori stăteam peste noapte” – mai mărturisește Bendeac foarte emoționat.
Dan Mihăescu era conștient faptul că moartea îi era aproape și că niciun doctor nu îl mai putea salva, așa că i-a cerut un favor lui Mihai Bendeac, să-l eutanasieze. Actorul de comedie Mihai Bendeac nu se sfiește să recunoască faptul că era pregătit în fiecare zi să îi îndeplinească ultima dorință a artistului.
”Și-am să povestesc asta, pentru că eu cred că este o discuție foarte importantă, în România, referitor la tot ce înseamnă eutanasie. Când a aflat că este bolnav, m-a rugat… să îl eutanasiez. Eu. Mi-a zis așa: Bă, oricum, știm ce boală e asta, nu-mi face nimeni niciun fel de autopsie. Și așa era. Dacă ești bolnav în fază terminală nu-ți mai face nimeni autopsie. I-am zis da. Lucram la scheciurile alea, dar aveam, în permanență somnifere de-astea de care iau eu și o seringă. M-am gândit că, atunci când o să-mi ceară, o să pisez 10 somnifere de-astea și că o să le amestec cu apă, le pun în seringă și îi dau. Nu mi-a zis nimic în prima săptămână, nici în a doua săptămână. La un moment dat, lucrurile au devenit dramatice, din punct de vedere al stării sale de sănătate”, mărturisește Mihai Bendeac.
Următoarea întrebare pe care Micutzu i-a adresat-o lui Bendeac a fost cât se poate de naturală și firească. Întrebare acestuia a fost despre ceea ce s-ar fi putut întâmpla după toată această poveste, pentru că ar fi existat posibilitatea ca oamenii legii să acționeze în cazul în care trupul neînsuflețit ar fi suferit o autopsie.
”Și nu eram condamnat dacă îl eutanasiam, pentru că nu ar fi aflat nimeni. Niciodată. Și este cel mai mare regret al vieții mele că nu am făcut asta. Pentru că tot ceea ce am văzut apoi este ceva ce nu trebuie să se întâmple niciunei ființe umane. Dacă eu, ca om, nu am drept asupra corpului meu, să fac ce vreau cu el, să mă prostituez, să mă omor, într-o situație de genul acesta. Vorbim despre drepturile omului. (…) De-abia mai puteam vorbi, se uita la mine. N-am putut să fac asta. Iar la un moment dat nu a mai fost conștient, dar a durat foarte mult până s-a prăpădit. Îți vine să îi dai cu un ciocan în cap, ca să moară mai repede, să nu se mai chinuie. Omul acela și-a dorit ceva, să nu sufere, să aibă o moarte demnă. Nu a fost posibil. A murit înainte de ziua mea… Mă raportez la Dan Mihăescu ca la cineva din familie…” – a răspuns Mihai Bendec.