Senatorul republican Marco Rubio a fost confirmat luni ca noul şef al diplomaţiei americane printr-un vot unanim în Senat, acesta fiind primul membru al noii administraţii Trump care preia un post oficial. Rubio, care are 53 de ani, îl succede în această funcţie pe Antony Blinken.
Senatorii republicani Jim Risch, care conduce Comisia pentru Relaţii Externe a Senatului, şi democrata Jeanne Shaheen au subliniat importanţa asigurării unei tranziţii rapide la conducerea Departamentului de Stat. „Ţinând cont de incertitudinea din lume în acest moment, este în interesul Americii să nu piardă timpul şi să ocupe imediat acest post”, a declarat Shaheen.
În calitate de şef al diplomaţiei, Marco Rubio va trebui să implementeze politica președintelui Donald Trump, care îşi propune să „relua” controlul asupra Canalului Panama şi să „asigure respectul” internaţional pentru Statele Unite.
Rubio a pledat în timpul audierii sale pentru o poziţie fermă faţă de China, considerând-o „cel mai puternic şi mai periculos adversar” cu care s-au confruntat Statele Unite. El a susţinut şi sloganul „America First” al lui Trump, respingând abordările internaţionale promovate de administraţia precedentă. Politicile sale se concentrează pe asigurarea securității, puterii și prosperității Statelor Unite.
Fiul unor imigranţi cubanezi, Rubio este primul şef al diplomaţiei americane care vorbeşte fluent spaniola. Experienţa sa personală l-a determinat să îşi asume o poziţie fermă împotriva regimurilor autoritare din America Latină. De asemenea, el este un susţinător vehement al statului Israel şi s-a opus programului nuclear al Iranului.
Marco Rubio a avut un parcurs ascendent rapid în politică, fiind ales în funcții de conducere la scurt timp după absolvirea facultății. A fost adversarul lui Donald Trump în alegerile primare republicane din 2016, dar cei doi au stabilit ulterior o relaţie de colaborare.
În privinţa politicilor internaţionale, Rubio a făcut apel la o „diplomaţie îndrăzneaţă” în conflictul din Ucraina şi a susţinut iniţiativele de înarmare directă a Taiwanului, ca parte a strategiei de a contracara influenţele externe.