Este ziua 23 a războiului de invazie a Rusiei din Ucraina. Sirene continuă să sune în mai multe orașe care sunt bombardate de armata lui Vladimir Putin aproape fără încetare.
Victimele conflictului vorbesc cu spaimă despre clipele de coșmar pe care le trăiesc de peste trei săptămâni. De frică să nu moară, mamele și copiii și-au făcut bagajele și au fugit din Ucraina.
O mamă din Ucraina, detalii despre momentele de coșmar pe care le trăiește alături de copiii ei
O mamă din Ucraina povestește, sub forma unui jurnal de război, cum s-a schimbat viața ei și a copiilor ei în ultimele trei săptâmâni. Războiul lui Vladmir Putin a început pe 24 februarie.
„M-a trezit sunetul exploziilor. M-am uitat la telefon și am văzut că era 4:50 dimineața. Mi-am găsit rucsacul, mi-am trezit copiii și le-am spus să-și împacheteze și ei lucrurile. Ne-am decis să plecăm. Gara era închisă, astfel că am plecat cu autobuzul.
L-am așteptat pe cel de la ora 16:00 care mergea spre Polonia, însă nu a venit. Am încercat să facem autostopul, însă toată lumea trecea în viteză.
Într-un final ne-am urcat într-un autobuz care mergea spre Nikolaev, după ce șoferul ne-a asigurat că vom reuși să mergem spre vest. Toți din mașină erau înspăimântați pentru că se anunțau mai multe bombardamente pentru ora 18:00. Am plecat la 18:05”, a povestit femeia, citată de stirileprotv.
Ce s-a întâmplat în Nikolaev
Femeia mai spune că atunci când au ajuns în Nikolaev, panica se instalase deja. Nu se mai putea pleca din oraș cel puțin câteva ore, iar bombardamentele rușilor se apropiau de ei.
„Nu voiam să rămân blocată în Nikolaev pentru o perioadă nedefinită. Cei care voiau să ajungă în Liov începuseră să implore șoferii de taxi. Însă aceștia îi refuzau de teamă că nu se vor mai putea întoarce acasă. Unul dintre ei ne-a spus că ne-ar putea duce înapoi în Herson.
Așa că am mers direct la apartamentul mamei mele. Fiul meu mă întreba constant: Este rău? Nu o să murim? Promite-mi că totul o să fie bine. Nu știam ce să spun așa că doar l-am ținut de mână”, mai spune mama din Ucraina.
Ziua de 25 februarie a fost foarte grea
Ziua de 25 februarie a fost un coșmar pentru mama ucraineană și copiii ei. Alarmele antiaeriene sunau peste tot. Forțele ruse tocmai ce trecuseră de podul Antonovskiy și trăgeau în mașinile civililor.
„M-am dus acasă la mine și am făcut curat în dormitor. Am sigilat geamul cu bandă adezivă și am scos pisica din casă. I-am spus fiului meu să sigileze și fereastra din bucătărie. Mai târziu m-am întrebat de ce m-am întors din Nikolaev în Herson.
Iar răspunsul ar fi faptul că nu voiam ca ai mei copii să stea într-o stație de metrou rece, întunecată toată noaptea. Am crezut că pot să dorm acasă și dimineața să plec în Polonia. M-am înșelat – nu exista niciun transport, nicio oportunitate de a putea pleca în ziua următoare sau în altă zi. Unii oameni au plecat, însă am aflat mai târziu și era un risc imens. Unii dintre ei au fost împușcați în mașini”, a mai zis ea.