Literatura modernă reușește să redea în linii foarte distincte sexualitatea umană. Personajele sunt încărcate de foartă multă expresivitate. Romanul Pornografie este publicat în anul 1960. Se poziționează pe scena literaturii cu 7 ani înaintea controversatului, contestatului și fascinantului Nabokov. Romanul scriitorului american, Lolita, a creat foarte multe controverse.

Reclamă

Witold Gombrowicz și literatura modernă

Romanul lui Witold Gombrowicz pornește de la premise pe cât de flagrant îmbietoare pe atât de nobile uneori. Dar trebuie menționat că este primul roman scris de în perioada când acesta a lipsit din Polonia. El fiind recunoscut ca dramaturg (adesea comparat cu dramaturgul Eugen Ionescu), narațiunea este prezentată prin ochii lui Witold (acesta fiind un personaj care-l întruchipează pe autor). Acțiunea este plasată în granițele țării de baștină a autorului, în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial.

Reclamă

Witold Marian Gombrowicz, ne poartă într-un univers erotico-fantezist, care pare că-i rămâne parțial necunoscut creatorului său, ai impresia că el este cumva spectatorul propriei fabulații. Reușind într-o prea mică măsură să  ofere direcții de deplasare personajelor sale. Romanul este mai degrabă un abecedar al voluptății decât un roman erotic. În ciuda titlului său îndrăzneț nu vom avea parte de scene violente, care ar fi atacat nefondat farmecul livresc al acestuia.

Cuplul perfect din romanul „Pornografie”

Mergem alături de două personaje, a căror gândire este viciată de profunzimea faptelor și a lucrurilor. Doi vârstnici care identifică doi tineri superbi, Karol[1] și Henia[2], care s-ar potrivi (și o fac) mănușă unul celuilalt. Domnii noștri, hiper calculați, cu o vastă (sau vagă, probabil mai mult livrească) experiență erotică. Experiență în ale senzualității, reușesc să o surprindă în cele mai nebănuite forme ale sale. Căutând împlinirea propriilor dorințe prin intermediul celor încă tineri. Amândoi găsiți vinovați de-a nu se iubi și dărui unul celuilalt, în pofida potrivirii lor excepționale.

O capodopera a literaturii universale. Fiecare pagină mustind de parfumuri tari ale voluptății. Suntem puși față în față cu moartea, cu efemeritatea plăcerii dar și frumusețea tinereții și a înțelegerii dintre generații. Vom afla că simpla strivire a unei râme este un gest al complicității erotice. Destăinuirea unui tânăr față de un vârstnic este o chemare la prietenie și un strigăt de ajutor în fața neputinței împlinirii proprii.

Note de subsol

[1] „Grumazul obișnuit al unui tânăr de șaisprezece ani, cu părul tuns scurt, și pielea obișnuită (a unui băiat), puțin cam  arsă de soare, și poziția (tinereasă) a capului – cea mai obișnuită -, așa că, nu se știe:de unde îmi vine acest tremur? O… acum i-am văzut conturul nasului, gura, pentru că și-a întors puțin fața spre stânga – dar nu era nimic deosebit, am zărit în diagonală o față (de băiat) oblică – obișnuită! […] O față (tânără) obișnuită, netulburată ușor îndărătnică, una de ros creioane cu dinții sau de jucat fotbal, biliard, iar gulerul sacoului îi acoperea gulerul cămășii, grumazul.”

[2] „În fața mea pășea Henia, spatele ei, grumazul ei de școlăriță, și asta mi-a atras atenția, iar când mi-a atras atenția, m-a captivat – și mi s-a înțeles ușor, fără un efort: acest grumaz… așa că, deodată. Am înțeles ușor, fără nici un efort: acest grumaz și celălalt grumaz.”