Japonia fascinează occidentali prin diversitatea și bizareria culturii sale. Primul său contact cu Vestul s-a făcut prin intermediul Portugaliei, în anul 1542. Când portughezii se abat întâmplător pe meleagurile japoneze. Aceștia descoperă ritul de seppuku și sunt oripilați. Oferă o denumire extrem de jignitoare acestui act nobil. Termenul de harakiri desemnează acțiunea de tăiere a burții. Acesta, mot à mot, însemnând „burtă-taie”. Reducerea la o asemenea expresie este o mare ofensă adusă marelui sacrificiu seppuku.
Ritualul seppuku
Pentru Japonia cultura sacrificiului de sine este foarte important. De aceea poate fi descoperită o relație strânsă, bizară pentru noi, între etica morții și suicid. Istoria acestui act ritualic este foarte vastă. S-a întins pe o perioadă imensă de timp (1192-1868). Acesta se leagă foarte mult de răspândirea budismului. Această religie cultiva ideea efemerității vieții pământești. Astfel, banalizarea existenței efective contribuie la răspândirea tehnicii seppuku.
Acesta a fost considerat un mare act de curaj și de sacrificiu de sine. Înfrângerile samuraiulor se înecau în sângele vărsat. Se pare că onoarea niponilor a valorat mai mult decât viața. Motiv pentru care s-a limitat această practică. În Japonia anul 1603 vine cu modificări, s-au înăsprit măsurile cu privire la accesul pentru o asemenea decizie. În 1663 este complet interzis, dar nu oprit.
Acesta este cultivat puternic de epopeile care celebrau destinul lui Minamoto no Yoshitsune. Ascensiunea aceste pratici va continua până în epoca modernă. În anul 1970, sinuciderea dramatică a lui Mishima marchează importanța unui asemenea act. Acesta exprimă, cu prețul vieții sale, nevoia întregului popor de-a reveni la spiritualitate. Japonia își pierduse spiritul național.
Japonia și Occidentul
Portughezi descoperă Japonia în secolul al XVI-lea, moment în care, insula asiatică, deschide porțile străinilor pentru o scurtă perioadă de timp. Din păcate influența portughezilor asupra acestora este negativă. Motiv pentru care își vor închide porțile pentru 200 de ani. Două secole în care Japonia va prospera pe plan intern doar prin propriile puteri. Dezvoltarea sa atipică avea să impresioneze occidentalii în secolul al XIX- lea. Din secolul al XVII-lea păstrând o strictețe mare față de toți cei care intră în Japonia.
