Iranul și Israelul, două dintre cele mai mari puteri militare din Orientul Mijlociu, continuă să se confrunte cu tensiuni ridicate, iar atenția se concentrează asupra capacităților flotelor lor de avioane de luptă, fiecare având 17 și, respectiv, 14 escadrile.
Ambele state se bazează în mare parte pe avioane de luptă din perioada Războiului Rece. Majoritatea avioanelor Iranului au fost achiziționate înainte de căderea Uniunii Sovietice, în timp ce flota Israelului este formată în majoritate din variante mai vechi de F-15 și F-16. Cele mai fiabile avioane ale Israelului sunt cele F-15, esențiale datorită razei lor de acțiune. Aceste avioane pot opera adânc în spațiul aerian iranian fără realimentare, fiind capabile să transporte o cantitate mare de arme necesare pentru a distruge ținte fortificate.
Cu toate acestea, F-15-urile israeliene sunt considerate învechite pe plan mondial, fiind singurul operator al modelului F-15A/B de la mijlocul anilor ’70. De asemenea, escadrila de F-15I, considerată mai capabilă, este și ea din ani ’90, și nu se ridică la nivelul celor mai noi modele.
Pe de altă parte, Iranul deține avioane MiG-29, cele mai avansate avioane de origine străină din flota sa, achiziționate înainte de dizolvarea Uniunii Sovietice. Acestea sunt printre cele mai moderne avioane de vânătoare pe care Iranul le poate utiliza, având capacități mai avansate de radar și manevrabilitate comparativ cu F-15-urile israeliene.
Un avantaj al MiG-29-urilor iraniene îl reprezintă integrarea vizoarelor montate pe cască și rachetelor aer-aer R-73, capabile să atace ținte la unghiuri extreme, fără a îndrepta avionul spre țintă.
Cea mai mare schimbare viitoare în domeniul aviației militare israeliene este așteptată a fi tranziția către F-15EX, un model avansat care va consolida avantajul tactic față de orice avion iranian existent. În contrast, perspectivele Iranului pentru modernizarea flotei sale sunt limitate, mai ales în contextul geopolitic actual care nu favorizează achiziția de noi avioane de luptă de origine străină.
Astfel, în timp ce ambele țări se bazează pe avioane învechite, Israelul are un plan de modernizare, în timp ce Iranul rămâne dependent de avioanele din epoci trecute.