Institutul de Cercetare Vidra: condiții precare și finanțare insuficientă în agricultură

Institutul de Cercetare Vidra, odinioară un simbol al agriculturii românești, este în pragul colapsului din cauza neglijenței din partea statului. De la peste 400 de angajați în anii ’90, institutul a ajuns să funcționeze cu doar 44 de persoane în prezent, fiind afectat de o lipsă acută de suport material și financiar. Conducerea institutului relatează că acoperișurile deteriorate și clădirile lăsate în paragină sunt doar o parte din problemele presante.

Directorul institutului, Gicuța Sbîrciog, a explicat că angajații și laboratoarele au fost obligați să se mute într-o singură clădire pentru a reduce cheltuielile de energie. „Am fost nevoiți să ne grupăm administrativ și laboratoarele în aceeași clădire”, a declarat Sbîrciog. În plus, mare parte din echipamentele din perioada comunistă au fost lăsate nefolosite, ajungând nefuncționale.

Ministrul Agriculturii, Florin Barbu, a recunoscut că nu cunoaște numărul de institute și stațiuni de cercetare aflate sub coordonarea ministerului, o situație care reflectă o lipsă de interes pentru revitalizarea sectorului. „Toate aceste lucruri sunt în coordonarea Ministerului Agriculturii, dar nu cunosc numărul exact al acestor stațiuni”, a menționat Barbu.

Valeriu Tabără, președintele ASAS, accentuează că lipsa unei strategii coerente face ca România să depindă de importurile de semințe. „Aproximativ 90% din tomatele cultivate sunt soiuri hibride aduse din afară”, a mărturisit Tabără.

Institutul de Cercetare Vidra se confruntă cu o reducere drastică a terenurilor pentru cercetare din cauza resurselor limitate, ajungând să utilizeze doar puțin peste 10 hectare pentru producerea semințelor. Finanțarea insuficientă face ca salariile angajaților să fie asigurate doar pentru jumătate de an, iar lipsa irigațiilor adecvate le împiedică să completeze nevoile culturale.

Cu toate dificultățile, cercetătorii se străduiesc să conserve tradiția soiurilor de legume autohtone. Ion Scurtu, fost director al institutului, subliniază eforturile depuse: „Deseori mâncăm niște tomate la care pielița este foarte groasă, gustul este fad, dar noi am încercat de-a lungul anilor să selectăm soiurile plăcute pentru consumatorul român”.

Institutul Vidra, alături de alte stațiuni de cercetare, este pus în inferioritate față de competiția firmelor de import a semințelor străine, în lipsa unei susțineri clare din partea instituțiilor de stat. Aproximativ 90% din tomatele cultivate în România sunt hibrizi din import, ceea ce reflectă un dezechilibru în strategiile naționale agricole.