Indonezia, țara cu cea mai mare populație musulmană din lume, ocupă o poziție importantă pe scena economică globală, fiind parte a G20 și clasată drept a șaisprezecea economie mondială. Cu toate acestea, o mare parte a locuitorilor săi trăiesc în condiții de sărăcie. Rangga Almahendra, doctor în filozofie și profesor de economie la Universitatea Gadjah Mada din Yogyakarta, pune acest paradox într-un context istoric și social complex.
Indonezia este recunoscută pentru diversitatea sa remarcabilă, fiind formată din peste 17.000 de insule, locuite de circa 600 de etnii care vorbesc nu mai puțin de 700 de limbi. „Unitatea în diversitate” este un principiu esențial pentru indonezieni, fiind și spiritul universității Gadjah Mada. Rangga Almahendra subliniază importanța menținerii acestei unități, atât în viața internă, cât și în politica externă.
La nivel politic, Indonezia practică o diplomație nepartizană, păstrând un echilibru între marile puteri ale lumii. Cu toate acestea, problemele economice persistă. „Avem o situație foarte complexă cu 17.000 de insule. Încercăm să promovăm creșterea economică, dar disparitatea economică este o provocare continuă”, explică profesorul Almahendra.
Indonezia este, de asemenea, un lider regional în cadrul ASEAN, însă își dorește și integrarea în BRICS. Cu aproximativ 280 de milioane de locuitori, Indonezia este o piață semnificativă. Relațiile economice și diplomatice cu puteri globale precum China și Statele Unite sunt vitale. „Încercăm să le dăm aceeași greutate tuturor aliaților noștri, dorim să fim prieteni buni cu toată lumea”, adaugă Almahendra.
Toleranța religioasă este parte integrantă a identității indoneziene. Indonezia gestionează fenomenul radicalizării în rândul anumitor comunități musulmane, păstrând controlul asupra situației. „Viețuim cu armonie și fiecare religie se simte în siguranță aici”, afirmă profesorul Almahendra.
În concluzie, deși poziționată strategic pe scena mondială, Indonezia se confruntă cu provocările interne ale sărăciei și inegalității economice, păstrându-și însă filosofia de unitate și diversitate drept punct central al politicii sale interne și externe.