Forțele ucrainene au traversat granița în regiunea Kursk pe 6 august, o zonă istoric semnificativă, recunoscută pentru bătălia crucială din Al Doilea Război Mondial. În această incursiune, Ucraina a reușit să obțină un avantaj strategic, exploatând elementul surpriză care germanii nu l-au avut în 1943, potrivit istoricului Peter Mansoor.
Între 5 iulie și 23 august 1943, în luptele pentru Kursk, Uniunea Sovietică a obținut una dintre cele mai mari victorii împotriva Germaniei naziste, redesenând soarta războiului în Europa. Istoricii, inclusiv Michael Bell de la Institutul Jenny Craig, subliniază că succesul sovieticilor în această bătălie le-a permis să preia inițiativa pe frontul de est, menținându-o până la sfârșitul războiului.
Bătălia de la Kursk s-a desfășurat atunci când forțele germane, epuizate după pierderile grele de la Stalingrad, au încercat o nouă ofensivă pentru a recâștiga inițiativa. Generalii lui Hitler au plănuit un atac în jurul orașului Kursk, gândit ca o dublă manevră de învăluire. Cu toate acestea, amânările impuse de Hitler, pentru a asigura cele mai noi tancuri pe front, au oferit sovieticilor timp să pregătească o apărare solidă.
Sovieticii au creat linii de apărare extinse, cu mii de kilometri de șanțuri anti-tanc și sute de mii de mine, folosind în bătălia de la Kursk peste 2 milioane de trupe și peste 7.000 de tancuri. Această pregătire meticuloasă a contribuit la succesul sovieticilor, în timp ce forțele germane au înregistrat pierderi masive: aproximativ 200.000 de soldați și 1.000 de tancuri.
În incursiunea recentă, Ucraina a profitat de modul tradițional de luptă al Rusiei, similar cu cel sovietic din trecut. Razvanța surpriziei a permis Ucrainei să își coordoneze eficient infanteria, artileria și aviația, exploatând dezechilibrul și creând spațiu de manevră în teritoriul rusesc. Peter Mansoor consideră că acest avans schimbă dinamica conflictului în acea zonă a frontului.