Omul de teatru și de televiziune, Mihai Bendeac, s-a destăinuit în fața lui Cosmin Nedelcu aka Micuțu`. Actorul i-a spus despre greutățile întâmpinate la începutul carierei sale, despre cum trăia de pe o zi pe alta. Artistul susține că nu și-a dorit niciodată să fie o vedetă, a vrut să devină un actor important.
Pentru a-și împlini visul a depus foarte mult efort. A fost nevoit să facă foarte multe sacrificii. În lupta pentru obținerea unor roluri, la începutul carierei sale de actor, a avut perioade în care, cu greu, și-a putut asigura traiul de zi cu zi.
În podcastul cu numărul 16, din data de 30 martie, de pe canalul de youtube al lui Micuțu`, Bendeac a povestit ce a ajuns să mănânce timp de o vară întreagă pentru că nu avea bani. Acesta a povestit că a fost în situația de a încropi mâncare cumva comestibilă:
„Cosmine, am mâncat făină cu apă la cuptor, pe care am mâncat-o cu o șurubelniță și cu un ciocan. Că n-aveam drojdie, [spărgeam cu șurubelnița și ciocanul pâinea] și mâncam firimiturile.”
Moderatorul i-a spus că și el a fost într-o situație similară. Se pare că amândoi sunt absolvenți de Teatru ai secției de Actorie și ambii au avut un start prost. Nu au reușit să câștige castinguri. Mihai, care colabora cu Teatrul de Comedie, nu avea un venit constant sau substanțial.
„Terminasem facultatea, nu câștigam castingurile, terminasem facultatea fiind considerat bun, talentat. Jucam deja la Teatrul de Comedie.”
În aceeași notă, a continuat destăinuirile despre raportarea apropiaților săi față de alegerea de a deveni actor.
„Dar, în vara aia [imediat după terminarea facultății]. Am făcut foamea pentru că nu am vrut să le cer bani alor mei. I-am mințit că am pentru că taică-miu spusese înainte de facultate că: ce o să faci tu cu chestia asta?”
Viața de artist poate părea plină de lucruri bune, multă somptuozitate și tot felul de beneficii. Pentru tânărul actor de atunci, proaspăt absolvent, Bendeac, începutul a fost sub o zodie sterilă. Desprins parcă dintr-un film clasic, destinul actoricesc al acestuia, este de un tragism tulburător.
„Când se apropia luna iunie și știam că se termină stagiunea, eram plătit pe colaborare, luam 1 milion jumate, 2 milioane [lei vechi] pe spectacol. Jucam în destul de multe spectacole la Comedie (!). Și am început să pun bani deoparte și când am început vara, nu luasem nici un casting pentru vreo reclamă, ceva. Mi-am dat seama că aveam, cât să zic? Hai, să zicem 14 milioane [lei vechi] pentru 3 luni. Am luat niște foi și am început să-mi fac o listă: cum să supraviețuiesc peste acea vară.”
A trebuit să devină propriul său contabil, ajungând foarte calculat și atent asupra tuturor costurilor pe care trebuia să și le asume. A fost nevoit să se organizeze într-un mod strict. Să aleagă ce este sau nu esențial, cât de mult trebuie să lase de la el. Subzistența devenind un scop aproape la fel de mare precum cel al devenirii sale artistice.
„Era un lanț de hipermarketuri [****] în care erau destul de multe chestii, produse mai ieftine și aveau și o zonă d-asta unde erau produse d-astea care se apropiau de termenul de expirare și se [vindeau] la reducere. Era cașcaval cu zone de albastru dar comestibil cumva. Îmi făceam cumpărăturile de acolo, luam multă pâine, luam parizer, era un parizer roșu [imens] fără etichetă, ketchup. Și așa am trecut toată vara. ”
Aproape de necrezut, asemenea unui personaj de film sau de teatru, poate în aceeași linie cu personajul interpretat de Charlie Chaplin în filmul „Luminile Orașului”, a atins limita de jos a existenței. Pentru a supraviețui a găsit o soluție, cel puțin stranie, pentru a suplini nevoia fumatului.
„Am scos țigările, am zis „ bă, țigările, nu, mă duc în stațiile RATB și iau mucuri de țigară…”
Micuțu` a spus că a fost într-o situație similară, nici el nu a vrut să-și implice părinții în tot chinul său, orgoliul a fost cel care i-a împiedicat să ceară ajutorul. Bendeac a preferat să se descurce singur.
„ Când mă duceam la mama, eram și mândru, nu mă duceam în fiecare zi, o dată la trei zile, mama îmi spunea „hai, să mănânci” […] când îmi punea o tocăniță în față, până se-ntorcea…. „dar ce-ai făcut, ți-a căzut pe jos?” Mai furam de prin frigider câte două feliuțe de salam de pe la ei. Dacă aveau 6 felii de salam, luam și eu 2, că poate nu se prindeau. Deci aveam buzunarele cu salam…”
Cu toate resctricțiile pe care și le-a impus, efortul său imens, din păcate nu i-a putut asigura până în ultimul moment hrana zilnică. Astfel, a fost nevoit să ia incredibila decizie de a mânca ceva aproximativ comestibil. A spus că întârzierea salariului a fost un moment teribil pentru el.
„Efectiv în ultima zi, în ultima seară, atunci, ce s-a întâmplat, că fimul se numea Milionar de week-end, culmea, ca să vezi cum te duce viața, trecuse mult timp și nu-mi luasem banii, mai aveam două zile până la momentul în care să iau banii, am mâncat ultima felie de parizer, mă sună Andi Vasluianu și zice: „vezi că nu ne dau ăștia banii mâine.” În momentul ăla am avut o senzație… Nu mai știu la ce etaj stăteam, dar am avut senzația că am ajuns la parter instantantaneu. Am întrebat când ni dau, a zis că peste două zile.”
Ziua în care a fost plătit a reprezentat un moment foarte important. Atunci și-a dat seama câtă durere și frustrare a strâns pe parcursul acelei veri. Că este foarte greu să-și atingă scopul și că tot sacrificiul său trebuie să fie recompensat.
„Ne-am dus a doua zi, am luat banii, știu și câți bani am luat, 50 de milioane. Și i-am zis lui Andi dacă vrea să ne oprim la un **** M-am dus și mi-am comandat 6 hamburgeri, 4 porții de cartofi. Băi, mâncam! Mâncam și plângeam în mine. S-a terminat vara aia și am zis, dacă am trecut peste asta, merit, în p*** mea, orice! Deci, niciodată în existența asta nu o să mă întreb, vai, dar oare merit? Merit!”
Bendeac este împlinit pentru faptul că a reușit să își facă din nume, renume. Mai mult s-a decis să scrie pe toate afișele spectacolelor sale doar numele ,,Bendeac”. Decizia aceasta este în ton cu cea a regretatului actor Birlic. Numele de ,,Bendeac” este deosebit, în țară sunt doar alte 20 de persoane îl poartă.