Înălțarea Sfintei Cruci, sărbătorită pe 14 septembrie, este considerată a doua mare sărbătoare a lunii, după Nașterea Maicii Domnului, și este marcată prin post aspru în rândul credincioșilor. Această zi este dedicată comemorării răstignirii Mântuitorului Iisus și este privită ca pragul de tranziție de la vară la toamnă.
Sărbătoarea amintește de una dintre cele mai semnificative momente ale creștinismului, marcând două evenimente esențiale: descoperirea Sfintei Cruci de către împărăteasa Elena și aducerea Crucii de la perși în Ierusalim, sub împăratul bizantin Heraclius, în anul 629. Episcopul Macarie al Ierusalimului a înălțat Crucea în fața credincioșilor pe 14 septembrie 335, acest act devenind piatra de temelie pentru sărbătoarea ce se ține și astăzi.
Tradiția susține că înaintea unei mari bătălii, împăratul Constantin a văzut o cruce pe cer, împodobită cu inscripția „Prin acest semn vei învinge”, ceea ce a dus la victoria sa. Din dorința de a confirma autenticitatea relicvei, patriarhul Ierusalimului, Macarie, a testat cele trei cruci descoperite lângă Golgota pe o tânără decedată, iar când Crucea pe care a fost răstignit Iisus i-a fost apropiată, fata a revenit la viață, confirmând astfel puterea acesteia.
Pe lângă semnificația spirituală, sunt numeroase obiceiuri și superstiții populare legate de această zi. Credincioșii care nu pot ține post negru sunt încurajați să se abțină de la consumul de alimente precum pepeni, struguri sau prune. Sărbătoarea marchează, de asemenea, ultima zi în care se mai pot strânge plante medicinale, iar creștinii aduc la biserică flori și busuioc spre sfințire. Se crede că acestea protejează locuința și sunt utile ca leacuri.
De asemenea, tradiția spune că astăzi se închid pământurile și insectele, precum și reptilele, se retrag până în sezonul următor. Este și momentul în care începe recoltarea viei și bătutul nucilor. Ultima tufă de vie este lăsată ca ofrandă păsărilor cerului, ca semn de belșug și tradiție.
În biserică se citește Liturghia Mare, și credincioșii sunt îndemnați să-și aducă aminte de patimile Mântuitorului și să își întărească credința prin rugăciune.