Guvernul britanic se confruntă cu critici puternice după ce două companii deținute parțial de oligarhi ruși, sub sancțiuni din cauza invaziei ruse în Ucraina, au obținut o participație semnificativă în industria energetică britanică. Criticile sunt ca urmare a faptului că LetterOne, o companie de investiții deținută parțial de Mikhail Fridman și Petr Aven, a achiziționat aproape 15% din Harbor Energy, cel mai mare producător din Marea Nordului.
LetterOne a dobândit aceste acțiuni prin tranzacția de 8,5 miliarde de lire sterline prin care Harbour Energy a achiziționat firma germană Wintershall, deținută în parte de LetterOne. Criticii avertizează că oameni de afaceri ruși sub sancțiuni nu ar trebui să dețină active esențiale pentru stat.
În urma acestui acord, Harbour Energy este așteptată să sporească producția de petrol și gaze cu jumătate de milion de barili pe zi dincolo de apele Marii Britanii. Deși acționari importanți, Mikhail Fridman și Petr Aven au avut participațiile înghețate odată cu impunerea sancțiunilor de către Regatul Unit și Uniunea Europeană în 2022.
Deputatul Alicia Kearns și alți critici au catalogat decizia guvernului drept „uimitoare și îngrozitoare”, solicitând anularea aprobării și clarificări privind acest consimțământ. Kearns a subliniat că „securitatea energetică este o problemă serioasă” și accesul oligarhilor la resurse naționale cruciale este „de neînțeles”. Ea subliniaza contextul sensibil al săptămânii, marcat de atacuri devastatoare ale rușilor asupra civililor ucraineni.
Global Witness și alți observatori din energie au avertizat asupra riscurilor acestui tip de înțelegere, invocand necesitatea ca guvernul și Harbour să fi evitat o astfel de colaborare. De asemenea, un purtător de cuvânt al LetterOne a precizat că societatea este „mândră să facă parte dintr-o afacere energetică importantă în Marea Britanie” care contribuie la securitatea energetică și tranziția sustenabilă.
Este de menționat că în urma unui succes legal recent, Fridman și Aven ar putea fi scoși de pe lista sancțiunilor UE, deși rămân sancționați de Marea Britanie. Aceasta evoluție trage un semnal de alarmă asupra cerințelor de transparență și supraveghere riguroasă în tranzacțiile care implică resurse strategice.