Gheișa o enigmă pentru occidentali.
Japonia deschide porțile pentru vestici un moment al dezvăluirii celor mai profunde „bizarerii” ale noii lumi orientale. Una dintre cele mai vechi meserii a fost prost percepută de oamenii lumii raționale, unde totul trebuia să se împartă bun și rău. Feminitatea cuprinsă într-o asemenea făptură a fascinat și continuă să o facă.
Secole bune de când gheișele continuă să-și facă loc în lume. Chiar în prezentul nostru atât de avansat. Unul dintre cele mai bizare aspecte este faptul că primele gheișe au fost bărbați. Gheișele bărbați se numeau Honko. Dansau pentru clienții din localuri, baruri sau restaurante, în camerele unde era servit ceaiul.
Tradiția spune că gheișele trebuie să facă din propria lor viață o artă. Cuvântul „gheișă” se traduce prin „persoană care iubește arta”. Se poate spune că este un „artist” sau „artizan”. Frumusețea acestora cucerește pe oricine. Depun foarte multă muncă pentru atingerea acestei feminități esențializate. Este un drum lung și anevoios până la atingerea formei perfecte a gheișei.
Gheișa și statul său în societate
Oricât de tentați am fi să le numim prostituate ar fi foarte greșit. Gheișele sunt educate să învețe arta bucuriei. Dețin secretele necesare creării unei stări de completitudine. Mare parte dintre ele erau și curtezane. Un aspect crud al acestei meserii este legat de aspectul său sexual. Înainte gheișele începătoare erau supuse unui ritual de Mizuage. Tinerele Maiko erau date spre licitație, se scotea la vânzare virginitatea.
Kimono-urile sunt elementul cheie al senzualității gheișelor. Sunt făcute manual din mătase, acestea diferă de la anotimp la anotimp, durează undeva la două ore aranjarea lui alături de coafură și machiaj. Corpul gheișelor este acoperit în totalitate, dacă își descoperă „accidental” încheietura este un act de mare senzualitate. Arta gheișelor constă în incitarea prin amânare. Bărbatul trebuie să fie impresionat.
Gheișa este implicată cu totul în meseria aleasă, nu are voie să aibă relații de lungă durată. Momentul în care alege să se căsătorească este și cel în care renunță la arta de gheișă. În prezent numărul gheișelor a ajuns la circa 1.000-2.000, pe când în anul 1920 erau peste 80.000.
