Generalul (r) Virgil Bălăceanu, fost reprezentant al României la Comandamentul NATO de la Bruxelles, atrage atenția asupra deficiențelor semnificative privind înzestrarea Armatei României, subliniind „subbugetarea cronică” și lipsa unei industrii de apărare eficiente. Potrivit generalului, „noi nu avem o industrie care să producă la pace, nu mai vorbesc de o industrie de apărare ca, într-o situație de criză, să treacă la producția de război”.
Generalul Bălăceanu explică faptul că bugetul insuficient acordat armatei după anii ’90 a condus la situații în care „trebuiau găsite soluții pentru a asigura hrănirea militarilor, reparații curente ale cazărimilor, însă nu și pentru investiții”. Deși un pas înainte a fost realizat prin acordul politic pentru finanțarea cu 2% din PIB pentru Armată, schimbările necesare în dotarea militară necesită timp îndelungat.
Bălăceanu compară situația României cu cea a Poloniei, subliniind că statul vecin „a preluat industria veche, a salvat-o și reactivat-o”, asigurând astfel un suport constant pentru armata sa, spre deosebire de România, unde „industria de apărare abia supraviețuiește” din cauza dependenței de echipamente importate.
Întrebat despre responsabilitatea pentru aceste probleme, generalul indică o „guvernare ineficientă” și o „administrare proastă a infrastructurii economice” ca fiind principalii factori care au dus la incapacitatea României de a absorbi fondurile europene destinate industriei de apărare. El menționează că Uniunea Europeană dezvoltă segmentul de apărare, direcționând sume semnificative spre mobilitate militară și cercetare tehnologică, dar „din păcate, nu avem o industrie de apărare în România care să permită absorbția acestor fonduri”.
Generalul subliniază importanța adoptării unei strategii similare cu cea a Poloniei, considerând că doar Ministerul Apărării are capacitatea de a revigora industria de apărare românească. El remarcă încercările Ministerului Economiei, despre care spune că „și-a propus extrem de multe obiective, dar realizările lasă mult de dorit”.
Bălăceanu critică reluctanța Ministerului Apărării de a colabora cu producătorii români, existând o teamă de a nu favoriza companiile private. El îndeamnă la adoptarea unei legislații adecvate pentru a sustine industria națională de apărare, menționând că „trebuie să favorizăm industria românească printr-o legislație adecvată.”
Referindu-se la dependența de importuri, generalul avertizează că aceasta creează o „vulnerabilitate majoră” pentru România în condiții de criză, exemplificând cu întârzierea livrărilor de drone Watchkeeper. El concluzionează că „decidenții politici trebuie să înțeleagă nevoia revitalizării industriei românești de apărare”.