Într-o dezvăluire emoționantă, Florin Piersic, unul dintre cei mai cunoscuți și apreciați actori români, a exprimat îndoieli cu privire la capacitatea sa de a mai interacționa cu publicul. Declarația a fost făcută în cadrul unui interviu acordat lui Dan Negru, difuzat pe Antena 3 în Ajunul Crăciunului.
Vizibil afectat, Piersic a cerut ca aceste cuvinte să nu fie eliminate în procesul de montaj, subliniind semnificația profund personală a acestora. „Vă rog să nu tăiaţi la montaj chiar tot din ce am povestit. Ştii de ce? Nu o să-ţi placă ce îţi spun. Dar nu cred că o să mai am timp să mă întâlnesc cu dumnealor (n.r. – cu publicul). Orice om, la o anumită vârstă, se gândeşte şi ce urmează”, a mărturisit actorul, remarcând inevitabilitatea gândurilor legate de viitor care vin odată cu înaintarea în vârstă.
Pe 27 ianuarie 2022, Florin Piersic va sărbători 86 de ani, o vârstă respectabilă care aduce cu sine multă experiență și amintiri prețioase, dar și o perspectivă sobră asupra anilor ce vor veni. Născut în Cluj, pe 27 ianuarie 1936, Piersic a devenit un nume de referință în lumea teatrală și cinematografică românească. A jucat în zeci de roluri pe scena Teatrului Național din București în piese precum „Act venețian” de Camil Petrescu, „Zbor deasupra unui cuib de cuci” de Dale Wasserman, „Gaiţele” de Alexandru Kirițescu, și multe altele, conform informațiilor furnizate de Agerpres și citând TNB.ro.
Piersic nu este cunoscut doar pentru rolurile sale de pe scenă, dar și pentru contribuția sa semnificativă în cinematografia românească, cu peste 55 de filme la activ. Debutul său în film a fost marcat de „Ciulinii Bărăganului” în 1957, urmat de roluri memorabile în „Neamul Șoimăreștilor” (1965), „De-aș fi… Harap Alb” (1965), și seria de filme cu Mărgelatu, unde a creat un duo artistic remarcabil cu Szobi Cseh. Această activitate extensivă în domeniul artistic îl face pe Florin Piersic o figură emblematică pentru publicul român, iar declarațiile sale recente adaugă o notă de melancolie și introspecție la o carieră impresionantă, marcând sentimentele actorului față de propriul său parcurs și legătura specială cu publicul său.