În jur de 4% din populația globală suferă de un huruit constant în ureche, fenomen enigmatical cărui cauză rămâne necunoscută. Acest sunet, cunoscut sub denumirea de ‘the Hum’, nu este similar cu tinitusul și perturbă sever viața persoanelor afectate.
Simon Payne, unul dintre cei afectați, a început să audă zgomotul în 2005. Sunetul, descris ca fiind un huruit de joasă frecvență care pătrunde prin pereți, nu a dispărut nici măcar după o călătorie de 20.000 de kilometri din Anglia până în Noua Zeelandă. „Nu te poți ascunde nicăieri de el”, a spus Payne.
Fenomenul a fost raportat pentru prima dată în anii ’70, în Bristol, și de atunci s-a răspândit în locuri precum Tokyo, Mexic și Scoția. În 2010, fenomenul a ajuns și în Windsor, Ontario, unde localnicii au descris sunetul ca fiind unul de frecvență joasă, care provoca sângerări nazale și insomnie, conform autorului canadian Jordan Tannahill.
Glen MacPherson, psiholog și cercetător, a inițiat proiectul The World Hum Map and Database, dorind să delimiteze sunetele provocate de activitățile umane de ‘the Hum’. Cercetările sugerează că ar putea fi un fenomen generat intern de percepția sunetului, declanșat de factori precum anatomia sau medicamentele.
Cu toate acestea, ipoteze variate sugerează că ‘the Hum’ ar putea fi cauzat de valuri oceanice, erupții vulcanice, sau chiar rezonanța Schumann. Teoriile conspirației asociază sunetul cu tehnologia 5G sau cu arme sonice guvernamentale.
Payne, care a fost confirmat că nu suferă de tinitus, a subliniat: „Este o pulsație de joasă frecvență, foarte pătrunzătoare, și orice ai face, nu o poți bloca.”
În mod surprinzător, după zece ani de chin, zgomotul a încetat în cazul lui Payne, dar recent a reînceput, deși nu la aceeași intensitate. Impactul psihologic al fenomenului rămâne îngrijorător, iar despre natura sa enigmatică continuă să se dezbată, fără un consens general.