Un eveniment astronomic excepțional prevăzut să aibă loc în ianuarie 2025, cunoscut sub numele de „blocaj lunar major”, care se întâmplă o dată la 18,6 ani, oferă experților o ocazie unică de a investiga legătura dintre celebra structură Stonehenge și Luna. Acest fenomen permite Lunii să răsară și să apună în cele mai îndepărtate puncte de-a lungul orizontului, captând atenția arheologilor, astronomilor și arheoastronomilor.
Specialiștii își propun să exploreze teoriile legate de constructorii monumentului și raportul lor cu evenimentele astronomicale. Clive Ruggles, profesor emerit de arheoastronomie, subliniază că, în timp ce alinierea structurii cu Soarele este bine cunoscută, relația sa cu Luna rămâne mai puțin clară. Dezbaterile privind alinierea cu pozițiile extreme ale Lunii întăresc interesul înțelegerii intențiilor și metodologiilor constructorilor din trecut.
Printre descoperirile anterioare, se consideră că anumite „pietre de bază” ar fi fost aranjate special pentru a marca extremele lunare. Observații similare ale comportamentului Lunii au fost posibile în perioada premergătoare și următoare blocajului lunar, oferind astfel contexte ideale pentru studiu.
Jennifer Wexler, istoric la Stonehenge, și-a exprimat optimismul cu privire la ceea ce acest fenomen ne va putea învăța despre monument și interacțiunea sa cu fenomenele celeste, subliniind o concentrație majoră pe Soare în detrimentul Lunii în cercetările anterioare.
Cu rămășițele incinerate ale morților fiind descoperite în așa-numitele Aubrey Holes, interacțiunea structurii cu fenomenele naturale revine în centrul atenției, deschizând noi perspective asupra practicilor și credințelor oamenilor preistorici.
