Fabricile de produse chimice fondate sau deținute de unii dintre cei mai bogați cetățeni ai Rusiei furnizează materiale către fabricile care produc explozibili pentru armata Moscovei, conform unei analize realizate de Reuters. Aceasta relevă că cinci companii chimice deținute de miliardari sancționați de Occident au furnizat peste 75% din substanțele chimice cheie folosite pentru fabricarea explozibililor din Rusia de la începutul războiului din Ucraina până în prezent.
Analiza demonstrează cât de mult se bazează fabricile de armament ale Rusiei pe acești oameni și companiile lor. Printre miliardari se numără Roman Abramovici și Vagit Alekperov. Ambele personalități nu au răspuns solicitărilor de comentarii. Compania Evraz, în care Abramovici deține 28%, a declarat că substanțele chimice furnizate sunt „doar pentru uz civil”. Lukoil, controlată parțial de Alekperov, a afirmat că „nu produce explozibili sau alte componente conexe”.
Consumtele de substanțe chimice includ acid acetic și azotic. Acestea sunt utilizate în fabricarea explozibililor plastici HMX și RDX. Eurochem, fondată de Andrey Melnichenko, și Uralchem, fondată de Dmitri Mazepin, sunt printre companiile care au furnizat aceste substanțe către fabrici din Dzerjinsk și alte locații din Rusia.
Fabrica de îngrășăminte Eurochem a trimis cel puțin 38.000 de tone de acid acetic, iar Uralchem a furnizat 27.000 de tone de azotat de amoniu către uzina Sverdlov. De asemenea, o fabrică de oțel din Siberia deținută de Evraz a livrat 5,000 de tone de toluen uzinei Biysk Oleum, un ingredient pentru TNT.
Aceste furnizări ridică întrebări despre eficacitatea sancțiunilor occidentale impuse Rusiei după invazia în Ucraina, având în vedere că producția de armament a continuat. Uniunea Europeană examinează posibilitatea implementării unor măsuri suplimentare pentru a închide eventuale breșe legislative fără a afecta securitatea alimentară.
Raportul Reuters sugerează că poate este timpul să revizuim politicile care până acum au permis acestor companii să scape de sancțiuni majore, având în vedere cantități mari de îngrășăminte și alte produse civile care sunt esențiale pentru agricultură. Totuși, stabilirea unei metode viabile de implementare a sancțiunilor fără a afecta sectorul agricol rămâne o provocare pentru autoritățile internaționale.