Una dintre cele mai utilizate expresii de către vorbitorii de limba română este, cu siguranță, formularea „s-a înecat ca țiganul la mal”. Aceasta este folosită atunci când cineva este aproape de reușită, dar, ratează la limită să-și atingă obiectivul. Totuși, iată cât de veche este expresia și de unde provine aceasta.
Țiganii au o istorie îndelungată și au venit pe teritoriul Țărilor Române din nord-vestul Indiei si nord-estul Pakistanului. În secolul al XIV-lea, apare prima menționare despre existența romilor pe teritoriile mioritice.
Țiganii s-au aflat sub robie timp de sute de ani
Timp de sute de ani, aceștia au avut statutul de robi. Multe dintre familiile (șatrele) de romi trăiau în preajma curților boierești și a mănăstirilor. În acele timpuri, țiganii erau considerați o mână de lucru extrem de ieftină şi asupra cărora stăpânul avea drept de viață și de moarte.
Boierii îi ucideau și îi vindeau de pe bunul lor plac. Acest lucru s-a întâmplat până în anul 1848, când Parlamentul revoluționar al Țării Românești vota eliberarea din sclavie a robilor romi deținuți de boieri.
De unde a pornit celebra expresie
Totuși, să revenim la expresia „s-a înecat ca țiganul la mal”. Cu toate că nu se cunoaște originea sumbră a expresiei, se pare că aceasta are o vechime de sute de ani și există de dinainte ca romii să fie eliberați din sclavie. Aceasta ar fi luat naștere în perioada în care proprietarii romilor aveau drept de viață și de moarte asupra lor.
Mulți încercau să fugă și după ce erau prinși, erau biciuiți. Dar, aceasta era una dintre cele mai facile pedepse pentru tentativa de eliberare. Se spune că o pedeapsă extremă pentru cei care încercau să fugă din sclavie și să scape de chinurile la care îi supuneau boierii, era să fie legați de picioare și să-i lase într-un râu, promițându-li-se că dacă ajung pe celălalt mal, sunt liberi. Doar că atunci când aproape că ajungeau pe partea cealaltă, erau trași înapoi cu sfoara cu care erau legați.
De cele mai multe ori, „Distracția” se termina cu moartea pedepsitului, care se îneca de epuizare, chiar la mal. La toată această scenă oribilă era obligată să asiste toată șatra pentru a înțelege ce poate păți orice membru care încearcă să fugă.