Angajații care lucrează peste program ar trebui să primească bani în plus conform legii. Cu toate acestea, în România, această practică, numită și muncă suplimentară, este adesea nerenumerată.
Puțini angajați cunosc și cer drepturile lor din teama de a fi concediați. Inspecția Muncii vine cu informații importante pentru salariați. Durata normală a timpului de muncă este de 8 ore pe zi și 40 de ore pe săptămână.
Conform legislației, norma întreagă este de 8 ore pe zi (pe o perioadă de 5 zile) și de 40 de ore pe săptămână. Durata maximă a timpului de muncă este de 48 de ore pe săptămână, inclusiv orele suplimentare. După o perioadă de muncă de 12 ore consecutive, angajatul trebuie să beneficieze de un repaus de 24 de ore.
Compensații pentru munca suplimentară
Munca suplimentară este definită ca timpul de muncă care depășește 40 de ore pe săptămână. Aceasta trebuie să fie acordată cu consimțământul angajatului, cu excepția cazurilor de forță majoră.
Depășirea duratei maxime a timpului de muncă este interzisă, cu excepția cazurilor de forță majoră. Munca suplimentară trebuie compensată prin ore libere plătite în următoarele 60 de zile calendaristice.
Dacă compensarea nu este posibilă, angajatul trebuie să primească un spor la salariu de cel puțin 75% din salariul de bază corespunzător duratei muncii suplimentare.
Munca de noapte și sporurile aferente
Munca de noapte se desfășoară între orele 22:00 și 6:00. Un salariat este considerat angajat de noapte dacă petrece cel puțin 30% din timpul său lunar de lucru în această perioadă sau cel puțin 3 ore pe zi.
Durata normală a timpului de lucru nu trebuie să depășească în medie 8 ore pe zi, calculată pe o perioadă de maximum 3 luni calendaristice, cu respectarea repausului săptămânal.
Sporurile pentru munca de noapte pot include un program de lucru redus cu o oră față de durata normală a zilei de muncă, menținând salariul de bază, și un spor de 25% din salariul de bază pentru munca prestată în timpul nopții.
Femeile gravide, lăuzele și cele care alăptează nu pot fi obligate să presteze muncă de noapte, conform legislației în vigoare. Aceste prevederi au fost instituite pentru a proteja sănătatea și bunăstarea acestor categorii de angajate.