În spitalele din România, erorile medicale nu există oficial. Deși pacienții sunt adesea victime ale greșelilor medicale, sistemul raportează doar cazurile cu consecințe foarte grave, însă și acestea într-un număr mult mai mic decât realitatea. Problemele sunt ascunse de frica medicilor, birocrația coplesitoare și nepasarea față de necesitatea raportării pentru prevenirea repetării greșelilor.
Cazul Alexandrei, o tânără care a murit la Maternitatea din Botoșani din cauza unei infecții generalizate, a atras atenția asupra acestui subiect delicat. După adjudecarea unei amenzi pentru spital, schimbarea managerului și suspendarea medicului de gardă, nimeni nu știe clar ce s-a întâmplat cu adevărat. Așa este tratată culpa medicală: se dau sancțiuni, se fac anchete și apoi se așterne uitarea.
Dr. Beatrice Mahler, managerul Spitalului „Marius Nasta”, a declarat: „Din păcate, sistemul nu este creat astfel încât raportarea greșelilor medicale să fie apreciată ca fiind un lucru benefic din care să învățăm”. În România, raportarea greșelilor se face doar voluntar și este centralizată de Autoritatea Națională pentru Managementul Calității în Sănătate, instituție care nu analizează.
Un studiu al Observatorului Român de Sănătate arată că în 2020, 42% dintre spitale nu raportaseră vreo eroare medicală gravă. Cristian Ungureanu de la ANMCS subliniază necesitatea schimbării mentalității: „Este necesar ca oamenii să conștientizeze că raportarea e benefică pentru toate părțile implicate”.
Ministrul Sănătății, Alexandru Rafila, recunoaște lipsa unor statistici clare și consideră reglementarea sistemelor informatice ca o nevoie urgentă. Președintele COPAC, Radu Gănescu, adaugă că spitalele nu dispun de echipamente moderne necesare diagnosticării timpurii a pacienților, ceea ce contribuie la persistența acestei probleme.
În alte țări, raportarea erorilor medicale este o practică standard care ajută la învățare și prevenire. În Marea Britanie, Suedia și Statele Unite, greșelile sunt analizate detaliat și pacienții sunt informați transparent. Radu Mihai, medic primar chirurgie endocrina, subliniază că „obligația de a fi onestă este inclusa în lege”.
Momentan, în România, frica și lipsa de protecție pentru medici, dar și pacienți, perpetuează o cultură a tăcerii. Efectele acestei situatii sunt evidente – atât medicii cât și pacienții suferă consecințele unui sistem care nu încurajează transparența și identificarea erorilor.