O tânără a povestit recent cum și-a văzut dorința împlinită printr-un act de credință. Povestea ei a devenit virală pe internet și ne reamintește că minunile există și că credința poate face lucruri imposibile posibile.
Încă din copilărie, la îndemnul bunicii ei, tânăra a fost învățată să-și formuleze cele mai mari dorințe Sfintei Parascheva. Cu sinceritate și inocența caracteristice unui copil, ea și-a exprimat dorința cu toată ardoarea. Anii au trecut și dorința ei a fost uitată, până într-o zi când a primit o veste care i-a cutremurat sufletul. Visul ei cel mai mare s-a îndeplinit – a fost admisă la Facultatea de Farmacie. Acest eveniment neașteptat a fost o adevărată minune în viața tinerei, care a înțeles că rugăciunea și credința pot face lucruri imposibile posibile.
În fiecare an, în apropierea zilei de 14 octombrie, pelerini din toată țara vin la Iași să se închine la moaștele Sfintei Parascheva. Printre aceștia se află oameni care caută un răspuns la rugăciunile lor și care își exprimă speranțele și dorințele. Un pelerin în special a atras atenția prin gestul său neobișnuit – a adus cu el un covor pe care l-a atins de racla cu moaștele sfintei. Gestul său a fost un dar special adus Sfintei Parascheva de ziua ei. Această acțiune neobișnuită a demonstrat că fiecare persoană are modalități unice de a se apropia de divinitate și de a-și exprima respectul și dorințele.
Alți pelerini au atins racla cu tot felul de obiecte. Unii au pus bancnote ca semn de recunoștință sau de dorință de prosperitate, iar alții au atins racla cu haine sau alte obiecte personale dorind să lase o parte din ei în acel loc sacru. Există însă și pelerini care s-au simțit debusolați de gesturile neobișnuite ale celorlalți, subliniind că rugăciunea trebuie să fie un act de sinceritate și închinare, fără elemente ciudate sau nefirești.
Această poveste ne reamintește că fiecare persoană poate manifesta credința în feluri diferite și că fiecare are o relație unică și personală cu divinitatea. Fie că ne rugăm cu cuvinte, gesturi sau obiecte simbolice, esențial este să avem o inimă deschisă și sinceră în fața lui Dumnezeu.
Povestea tânărăi și gestul neobișnuit al pelerinului cu covorul vor rămâne în memoria celor care le-au auzit, aducându-le speranță și consolare în momentele dificile și încredere în puterea credinței lor interioare.
