În ciuda durerii pierderii logodnicului ei cu doar 52 de zile înainte de nuntă, Janine a ales să îmbrace rochia de mireasă, nu în semn de tristețe, ci pentru a face o serie de fotografii sub apă, în onoarea amintirii sale.
Ședința foto a reprezentat pentru ea o formă de eliberare de durere și o modalitate prin care să onoreze memoria logodnicului ei.
Rochia de mireasă, odată simbol al fericirii și al unei vieți împreună, a devenit pentru un moment un semn de goliciune și tristețe. Cu toate acestea, Janine a hotărât să o transforme într-un simbol al rezilienței și al speranței, alegând să își realizeze totuși pozele de nuntă. În acest mod, în loc să fie sursa unei dureri insuportabile, rochia a ajutat la onorarea amintirii logodnicului ei.
„Am făcut-o fiindcă am vrut să mă eliberez de pierderea logodnicului meu… Această rochie era pentru el. Am făcut-o pentru că John ar fi vrut să fac ceva de acest gen. Voia ca eu să am ce e mai bun din viață”, a mărturisit Janine.
Ședința foto a avut loc sub apă, o alegere simbolică care reprezenta stările negative prin care a trecut, dar și dorința ei de „curățare” de acestea. După această experiență, Janine s-a simțit eliberată și gata să își continue viața.
„Chiar am simțit că Johnny îmi zâmbește de acolo de sus și că în final îmi oferă eliberarea de care aveam nevoie pentru a merge mai departe. După ședința foto am simțit că viața mea este din nou posibilă”, a declarat Janine.
Povestea ei este un imn al speranței și al rezilienței umane, o dovadă că durerea poate fi transformată în ceva semnificativ. Janine a ales să își onoreze pierderea printr-un gest de curaj și determinare, transformând astfel durerea într-un act de dragoste.
