Este doliu în presa din România după ce o jurnalistă renumită s-a stins din viață subit. Vestea tragică a fost dată chiar de către colegii ziaristei. Iulia Marin, pe numele ei, a activat în cadrul unor publicații mari din România precum Gândul, Adevărul, Pressone sau Recorder. De trei ani, regretata jurnalistă lucra la Libertatea.
Regretata jurnalistă a fost găsită decedată în casă
Iulia Marin locuia singură îjtr-un apartament din cartierul Militari al Bucureștiului. Celebra jurnalistă a fost găsită fără suflare de polițiștii Secției 21 din Capitală.
Alături de aceștia au intrat în locuința Iuliei și proprietarii apartamentului în care tânăra locuia cu chirie. Iulia Marin avea 32 de ani și o carieră strălucită în presă. Colegii de breaslă au avut mereu numai cuvinte de laudă la adresa ei.
Iulia Marin s-a născut pe 30 Aprilie la Pitești și și-a urmat visul de a deveni jurnalistă. „Mânuia” cu mare pricepere textele și nu a fugit niciodată de apăsătoarele anchete de investigații. Din acest motiv, tânăra era extrem de apreciată în rândul colegilor din media.
Trupul neînsuflețit al tinerei a fost ridicat din apartamentul din Militari. Acesta a fost dus, conform procedurilor la INML. Autopsia îi va ajuta pe anchetatori să stabilească motivul decesului.
Iulia Marin s-a axat pe politică internă și externă în cariera ei. A parcurs campanii electorale și a elucidat cazuri care au scandalizat opinia publică. De asemenea, pe perioada pandemiei a documentat constant evoluția cazurilor și a situației în lume.
Suferea de depresie
Din postările de pe internet ale Iuliei, reiese că tânăra suferea de depresie.
„Număr, uneori, pe degete zilele ”bune”. Zilele in care ma simt bine, lucrez bine, sunt bine. Pe site-urile pe care le citesc, forumuri cu privire la tot felul de pastile, oamenii scriu: “Nu renuntati, veți găsi antidepresivul potrivit”.
E greu și sa nu renunți. Al cincilea – sau al șaselea? – antidepresiv in mai puțin de patru ani vine la pachet cu speranțe noi și, pana acum, zero efecte adverse. Dar stau și ma întreb daca nu cumva ma pregătesc pentru o noua dezamagire, vreun efect placebo, cine mai știe? Stau și ma gândesc ce bizar e ca viața mea toată depinde de câteva zeci de miligrame dintr-o substanța de care abia am auzit. Și, când zic ca viața mea toată, nu e nicio exagerare. Am ajuns in punctul in care îmi e rusine sa mai vorbesc despre depresie sau sa o invoc, in punctul in care nu mai înțeleg ce e in neregula de nu mai pot funcționa.”, se arată în postarea Iuliei.
Știa că viața ei depinde de pastile
“Ca înainte”, îmi șoptește creierul meu. Sau măcar ca intr-o zi oarecare, dintr-un trecut care se tot îndepărtează. Am ajuns sa urăsc însuși termenul de “depresie”. Îl reneg adesea, ma mint singura, ascult muzica, fac orice ca sa schimb aceasta stare. Și ea nu se schimba decât foarte rar. “Nu renuntati, antidepresivul asta mi-a schimbat viața”, a scris cineva despre substanța pe care o iau acum, de cateva zile. Aștept, aștept de patru ani sa am din nou pasiune pentru ceva. Sa nu simt greutate, orice as face. O greutate atat de dificil de descris in cuvinte.
“Îți va plăcea pastila asta, ajuta și la concentrare, e și pe anxietate”, mi-a spus medicul meu. Îmi doresc sa imi placa. Sa ma ”ajute”. Sa ma trezesc zambind, ca “înainte”. Sa pun putina pasiune in ce fac, măcar putina. Măcar din când in când, sa nu ma mai ascund in spatele unei stări care nu vrea sa plece. Nu vrea, și pace. “Nu renuntati, pastila asta mi-a redat plăcerea de a trai”. Citesc toate forumurile, in timpul meu liber, și vreau sa le cred. Sa cred ca exista din nou plăcere, fie si dintr-o pastila. Dar, la naiba cu toate astea, azi a fost o zi buna, placebo sau nu.”, a sris aceasta pe internet înainte cu câteva zile de deces.