Documentarul „Russians at War”, regizat de Anastasia Trofimova, a atras critici intense după ce a fost prezentat la Festivalul de film de la Veneția. Producția, care explorează viața soldaților ruși în estul Ucrainei, este acuzată că încearcă să „albească” crimele de război ale Moscovei.
Filmul urmărește șapte luni petrecute alături de un batalion rusesc, relatând motivațiile diverse ale soldaților, de la aspecte financiare la sentimentul de camaraderie. Un soldat declarat în film: „Este atât de confuz aici, nici măcar nu știu pentru ce luptăm”, reflectând incertitudinea care predomină.
Cu toate acestea, criticii susțin că documentarul nu reușește să trateze subiectul distrugerilor de proporții cauzate de forțele ruse în Ucraina din februarie 2022 până în prezent, incluzând atacuri asupra locurilor civile și crime de război documentate de investigațiile ONU.
Regizoarea Trofimova a afirmat într-o conferință de presă la Veneția că soldații care apar în film erau „oameni absolut obișnuiți” și că nu a fost martora unor crime de război în timpul acelor luni. „Dacă ar fi fost comise crime de război, evident că le-ai fi văzut pe ecran”, a spus ea, insistând că experiența ei a fost diferită.
Reacțiile nu au întârziat să apară, mai ales din partea comunității artistice ucrainene. Producătoarea ucraineană Daria Bassel a criticat dur documentarul, numindu-l o „imagine distorsionată a realității”. Ea a reproșat proiectul lui Trofimova că încălzește narațiuni false și a subliniat faptul că „mii de ucraineni nu au fost atât de norocoși” să evite crimele de război.
Documentarul ar putea declanșa o discuție privind etica filmării în Rusia și în teritoriile ocupate. Spre deosebire de Ucraina, unde jurnaliștii străini au acces la linia frontului, accesul acestora în Rusia este restricționat sever, permitând doar ocazional participarea unor jurnaliști la excursii controlate.
Bassel, împreună cu alți artiști ucraineni, a subliniat că filmul nu reflectă responsabilitatea adevărată a soldaților ruși, care sunt prezentați mai degrabă ca „victime” decât ca participanți la conflict. Concluzia ei subliniază îngrijorarea: „Sunt crimele lor mai puțin semnificative doar pentru că pretind că nu știu de ce sunt implicați în război?”