Discriminarea este un fenomen social care marchează profund interacțiunea interumană. Presupune aplicarea unor tratamente diferite față de una sau mai multe persoane.
În contextul actual, ne putem întreba dacă anumite teritorii ar putea fi înstrăinate, pentru a nu prejudicia în vreun fel sau altul, o anumită categorie etnică. Oare așa se poate combate excluderea unei categorii anume? În acest caz, în care am aliena teritoriul României, astfel încălcând unul dintre principiile esențiale ale Constituției țării noastre, unde se prevede clar faptul că teritoriul României este „inalienabil” (care nu poate fi înstrăinat), ar însemna să practicăm ceea ce se numește discriminare pozitivă.
Poate fi sau nu acuzat de discriminare negativă președintele României pentru forma sa de salut față de PSD? Cât de gravă este folosirea replicii „Jó napot kívánok, PSD!”?
În măsura în care o decizie sau exprimare poate să prejudicieze un grup de oameni sau un individ, se poate vorbi despre „discriminare”. Dacă facem un mic exercițiu de imaginație, ne-am da seama cum etnicii români din „Ardeal”, ar fi fost prejudiciați prin renunțarea la acest teritoriu. Ce nu înțelegem aici este faptul că sunt în proporții aproape egale atât români, cât și etnici maghiari.
„Potrivit prezentei ordonanțe, prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare HIV, apartenență la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice.” Conform Ordonanței nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.
Din păcate teama de a nu discrimina te poate conduce la luarea unor măsuri care pot defavoriza, ironic, oamenii care nu fac parte din aceste grupuri ținte. Astfel, o persoană bine intenționată își poate atrage o atenție negativă prin anumite decizii ce ar păre în mod aparent că discriminează în mod negativ pe cineva anume din cauza etniei sau a altor trăsături.
Cele mai întâlnite forme de discriminare sunt cele rasiale și sexuale. Discriminarea se poate manifesta diferit de cum ne-am aștepta noi. Cu alte cuvinte „grupurile țintă ale discriminării” pot avea parte de anumite calități, tocmai din teama de-a nu fi nedreptățite.
Discriminarea pozitivă a apărut în America, pe fondul unei manifestări violente a discriminării negative. Au fost luate foarte multe măsuri care ofereau un regim preferențial categoriilor de risc. Prima lege de acest tip a fost introdusă în 1961 în Statele Unite de către președintele Kennedy. În 1968, legea a fost extinsă pentru a acoperi și femeile.
Manifestarea aceasta discriminatorie se manifestă în România cu privire la grupurile rasiale. Pe baza lui politically correct, ajungem la extreme, cum ar fi pretinderea anumitor facilități care nedreptățesc o majoritate în favoarea unei minorități (etnice, sexuale, religioase etc.)
Conceptul de politically correct a apărut în America în secolul al XIX-lea unde trebuia să se verifice dacă textele juridice erau scrise corect din punct de vedere gramatical și al cuvintelor folosite în limbaj. Cu alte cuvinte prin această acțiune de folosire a corectitudinii politice se evitau cuvinte care ar fi putut discrimina, jigni, anumite categorii sociale, anumite persoane cu diferite dizabilități etc. În Europa acest fenomen a apărut sub leninism când se spunea de un membru de partid că aplică legile cu multă fermitate.
Prin anii `90 datorită mai multor mișcări studențești, în America, s-a produs o întărire a corectitudinii politice, pe fondul istoriei lor, începutul dezvoltării societății americane a fost marcată de fenomenul sclaviei.
