Aurelian Andreescu a fost unul dintre cei mai iubiți cântăreți români.
A fost unul dintre cei mai talentați soliști, dar nu a fost tratat așa cum trebuie. Iar din păcate, ciroza de care suferea și-a spus cuvântul. Însă mulți apropiați îi blamează pe anumiți oameni pentru trecerea în neființă a acestuia.
Cum s-a schimbat viața sa
„Eram împreună cu nişte prieteni la Pescăruş şi ne amuzam cântând cu orchestra. M-a remarcat chitaristul Gaby Mezei. Se pare că i-am plăcut, de vreme ce m-a invitat a doua zi la Electrecord. Am păşit cu dreptul.
Din clipa aceea, viaţa mea s-a împletit cu muzica uşoară, definitiv şi irevocabil. Aşa se schimbă destinul omului în nici 24 de ore.
La început mi-a fost greu. Sunt un mare emotiv. (…) Cum am copilărit în jurul Operetei, mergeam foarte des pe acolo, dar genul nu mi-a dat nicicând târcoale. Niciodată nu m-am visat cântând operetă. Cântatul nu mă preocupa…”, declara Aurelian, în revista Flacăra, pe 6 iunie 1986.
Un coleg și un bun prieten al artistului, a mărturisit în urmă cu mai mult timp despre anul dispariției marelui cântăreț.
“Cu un an înainte de a muri, avusese o comă hepatică. Generalul Şuteu a fost cel care l-a tratat şi l-a salvat de la operaţie. Una dintre recomandările doctorului a fost să evite Litoralul şi, implicit, expunerea la soare.
În anul dispariţiei, adică în 1986, s-a dus la Eforie Nord, în restaurantul în care cânta Petre Geambaşu. Nişte nenorociţi, aşa-zişi admiratori, l-au convins să bea câteva pahare de vin, care i-au fost fatale. L-a rugat pe Geambaşu să-l lase să cânte două melodii, iar spre finalul ultimei piese i s-a făcut rău. Imediat, cum a terminat de cântat, a intrat în comă.
A murit în aceeaşi seară la Spitalui Judeţean Constanţa. În acea zi cumplită, menajera m-a trezit din somn, spunându-mi să vin urgent la telefon. Era Mirabela Dauer, care mi-a zis că Aurelian încetase din viață. La înmormântare mi s-a făcut rău și a trebuit să fiu scos afară din biserică.”, a mărturisit colegul său Cornel Constantiniu.