Statele au putere de decizie asupra propriilor legi, ele fiind de asemenea subiecte de drept internațional. Ele își exercită suveranitatea pe un anumit teritoriu. Carl Schmitt spune în acest sens că suveranitatea este cea mai vizibilă în cazuri de excepție.
Din punct de vedere istoric, s-a încercat definirea statelor după mai multe criterii. Platon încerca să le definească în funcție de grupul conducător, însă clasificarea care s-a impus este cea clasică, în funcție de puterea de stat și suveranitate.
Astfel, există, pe de o parte, statele democratice sau state de drept, în care cei ce exercită puterea sunt aleși direct de către populație, iar acest lucru a evoluat în timp, pentru că la început cei cu drept de vot erau doar bărbații care dispuneau de o anumită avere (votul censitar).
Mai apoi, dreptul de vot s-a extins la toți bărbații din stat, care treceau de o anumită vârstă, considerată prin lege prag al maturității.
În final, au primit și femeile drept de vot în aceeași măsură ca și bărbații. De asemenea, într-un stat de drept puterea este împărțită între diverse instituții ale statului, care se controlează reciproc pentru a fi evitate abuzurile.
Unul dintre tipurile statului de drept este cel liberal. Acesta se implică foarte puțin în activitățile populației, lăsându-le acestora libertatea de a alege, de a se căsători, de a se implica sau nu în viața politică a statului, dar și de a deschide întreprinderi de afaceri. Cele mai multe state sunt astăzi democratice. Printre cele mai celebre exemple sunt statele din vestul Europei, cu o lungă tradiție democratică, fie ele monarhii sau republici, precum Marea Britanie, Franța, Germania, Olanda, Norvegia, dar și peste Ocean, Statele Unite ale Americii.
Un alt tip de stat este cel autoritar.
Puterea este centralizată și unică. De obicei se află în mâinile unei singure persoane, și care practică dirijismul, implicându-se în mersul economiei, și uneori chiar în practicile culturale ale statului, controlând media și interzicând o serie de atitudini diferite față de cea oficială. Un astfel de caz este România condusă în perioada 1938-1940 de către Regele Carol al II-lea, care a eliminat partidele politice și a preluat întreaga putere în mâinile sale.
Al treilea tip de stat este cel dictatorial. Puterea este preluată de un lider unic și de un partid unic, care este singurul acceptat și care deține monopolul tuturor pârghiilor în stat. Impune, de asemenea, și o singură ideologie oficială. Un astfel de stat reprimă orice fel de idee neconformă cu ideologia, suprimând aproape până la extrem orice libertate.
Astfel de exemple s-au înregistrat atât la dreapta spectrului politic, cât și la stânga sa. Exemplele foarte cunoscute fiind în acest sens Germania Nazistă a lui Hitler în anii celui de-Al Doilea Război Mondial, Uniunea Sovietică, dar și toate Republicile Populare din Estul Europei care au devenit, în anii 1940, state-satelit ale acesteia.
De asemenea, astăzi apare și o a patra formă de stat. Anume totalitarismul islamic, care se folosește de terorism pentru a își atinge scopurile. Un astfel de totalitarism este practicat de către ISIS sau Statul Islamic. Deși nu este un stat în sine, recunoscut de către comunitatea internațională, membrii acestei grupări religioase radicale solicită anumite drepturi folosindu-se de practici teroriste.