Prizonierii ruși din unitățile „Storm”, create pentru a avansa în zonele cele mai dificile ocupate de armata ucraineană, susțin că au fost exploatați, bătuți și forțați să participe la asalturi sinucigașe, relatează The Insider. Aceste unități, despre care Ministerul Apărării de la Moscova afirmă că sunt disciplinare, sunt cunoscute pentru tratamentele extreme la care sunt supuși bărbații, atât prizonieri, cât și soldați obișnuiți.
Legea din octombrie 2023, semnată de Vladimir Putin, facilitează înrolarea condamnaților în armată, chiar înainte de finalizarea procedurilor penale. Autoritățile ruse urmăresc să înroleze aproximativ 40% din deținuții țării, aceștia fiind trimiși în unitățile Storm. Prizonierii servesc adesea ca ‘carne de tun’, fiind trimiși în primele linii ale unor conflicte violente și riscante, cu șanse minime de a supraviețui.
Unitățile Storm au avut un impact semnificativ în bătălia de la Bahmut, unde peste 17.000 de soldați Wagner au fost uciși, conform unor estimări. Inițial, deținuții erau recrutați cu promisiuni de amnistie și libertate după șase luni pe front. Cu toate acestea, mulți s-au întors în societate și au recidivat, comițând noi infracțiuni în 2022 și 2023. Regula amnistiei a fost înlocuită cu eliberarea pe cauțiune, iar contractele militare sunt prelungite automat.
Declarații cutremurătoare vin de la Kirsanov, un prizonier obligat să lupte în unitățile Storm V: „Unitatea noastră era acolo să îi sperie pe cei mobilizați și pe voluntari”. Kirsanov a împărtășit experiențe de tortură și abuz fizic la care au fost supuși cei care refuzau să execute ordinele sau se angajau în acte de indisciplină, cum ar fi consumul de alcool.
Anatoli Kurnikov, un ofițer care a refuzat să se conformeze, a descris condițiile inimaginabile din subsolul unde a fost pedepsit: „Timp de 72 de zile am fost electrocutat, bătut și nu mi s-a permis să mănânc sau să dorm”. El și alți soldați au fost ulterior transferați forțat în unități Storm.
Foști membri ai acestor unități au raportat pierderi cutremurătoare: din 230 de recruți, doar 38 au supraviețuit. Printre supraviețuitori, mulți au trebuit să îndure torturi fizice și psihologice severe, uneori alegând suicidul ca o cale de scăpare.
Prizonierii trimiși în astfel de unități povestesc despre asalturi sinucigașe planificate și despre lipsa de coordonare sau sprijin logistic. Competiția acerbă pentru supraviețuire și tratamentele inumane semnalează o realitate dură și tragică a războiului, în care mulți luptători sunt prinși fără ieșire. Aceste relatări ilustrează complexitatea și brutalitatea frontului, ridicând întrebări serioase privind etica și legalitatea tacticilor folosite de forțele ruse.
În percepția celor implicați, aceste unități nu sunt doar mecanisme de pedepsire a indisciplinei, ci și instrumente tragice ale unui conflict devastator.