Mircea Badea se confruntă cu o experiență traumatizantă din copilărie, când părinții săi au trecut printr-o situație extrem de dificilă. Acel lucru a avut loc cu ani în urmă, când medicii nu i-au dat nicio șansă. Aceasta este povestea Mircei Badea, care a ajuns în comă din cauza laptelui praf.

Când era mic, Mircea Badea a mâncat lapte praf, numit „Similac”. A intrat în comă complet deshidratat. Părinții săi l-au dus repede la spital, dar medicii nu i-au dat nicio șansă. L-au trimis acasă, crezând că va muri. Miraculosul este că el nu a murit, ci mai departe, el zice acum cu umor totul.

„Eu am mâncat lapte praf. ”Similac” se numea. Şi am intrat în comă. Eu am fost în comă când eram mic. Se vede? Am fost în comă, complet deshidratat.

Practic și acum sunt un miracol pe picioare, în sensul că se presupunea că … M-au trimis de la spital acasă. ”Gata, luați-l că moare.”

N-am murit, încă. Deci, eu de asta zic. Să mâncăm ce-am mâncat în copilărie? ”Similac”? Eu am început cu Similac. E bine? Nu”, a povestit, joi seară, Mircea Badea în cadrul emisiunii TV „În gura presei” de pe Antena 3 CNN.

Cum a scăpat Mircea Badea de un examen pentru care nu s-a pregătit

Mircea Badea a fost invitat într-o emisiune TV unde a povestit o amuzantă experiență din perioada studenției. Deși a rezultat cu nasul spart și o cicatrice, Mircea Badea a afirmat că i-a adus satisfacție. Într-o situație în sala de examen, el a realizat că nu se pregătise suficient pentru test, dar nu voia să aibă restanță.

Singura modalitate de a evita restanța era să fie trecut absent de către profesor. Totuși, fiind deja prezent în sala de examen, acest lucru nu mai era posibil. Badea a fost deranjat de faptul că ceilalți studenți copiau liniștiți, în timp ce el nu putea face niciun gest.

Detalii mai puțin știute despre Mircea Badea! Acesta a fost în comă, iar medicii nu i-au dat nicio șansă: Gata, luați-l că moare! Social media

Cu toate acestea, a reușit să evite examenul și restanța. A făcut ca și cum ar încerca să copieze, iar profesorul l-a surprins, lovindu-l de două ori, cu a doua lovitură spargându-i nasul. Cu fața plină de sânge, profesorul, speriat, i-a acordat absența și l-a trimis la cabinetul medical.

Cu toate acestea, Badea a plecat fericit la cinema, bucurându-se că a scăpat de restanță. Durerea sau cămașa pătată de sânge nu l-au deranjat deloc.

„Și zic: <<Știți domnule profesor, eu am învățat, m-am pregătit, dar nu am picat pe subiect. Dacă aș putea să ies din sala de examen…>>”, era o șmecherie atunci că dacă ieși din examen, te trecea absent și putea să mai dai o dată.

Și el zice: <<Nu, dacă ai intrat în examen, nu mai ieși decât dacă-și dau trei.>> În spatele meu, ăia își dădeau cursurile între ei, iar eu eram o statuie a enervării și a impotenței pentru că nu puteam face nimic. Ziceam în capul meu că <<åia toți iau examenul și numai prostul ǎsta>>”, adică eu,”<<nu-l iau>>”.

Și zic: <<Îl fac pe ǎsta, mă uit așa la el… când se ridică…>> Când mi-a dat un pumn în nas. Mi-a dat o bucată! M-am uitat, nu curgea sânge. M-am enervat triplu pentru că trebuia să-mi mai dea încă una. Îl pândeam iar, să se întoarcă. S-a întors. Bā bāiatule, când mi-a dat o bucatą… bā tāticule, nu că mi-a spart nasul, a explodat. Sânge pe masă, sânge, șuvoaie, pe mine, pe lucrare… Hemoragie, tāticule! Nasul era…am și semn aici (…) eram cum ar fi fost Dracula după cină.” El zice: <<Du-te la doctor!>> Eu zic: <<Nu, examenul!>> El zice: <<Te trec absent, du-te!>> M-am dus la baie m-am spalat de sânge apoi m-am dus la film la Patria m-am uitat la film plin de sânge pe cămașǎ dar absolut fericit și liniștit.