Analizele ADN realizate pe mulaje de romani surprinși de erupția vulcanică ce a distrus orașul Pompei în 79 d.Hr. dezvăluie că interpretările tradiționale privind legăturile de rudenie și sexul acestora au fost eronate, conform unui studiu publicat în Current Biology. Echipa de cercetători de la Institutul Max Planck pentru Antropologie Evolutivă, Universitatea Harvard și Universitatea Florența a folosit material genetic conservat pentru a contesta poveștile dramatice atribuite până în prezent acestor victime.
„Am reuşit să infirmăm sau să contestăm unele dintre naraţiunile anterioare construite pe modul în care aceşti indivizi au fost găsiţi unul în raport cu celălalt”, a declarat Alissa Mittnik, cercetător principal la Institutul Max Planck. Rezultatele au arătat că, în multe cazuri, identitatea de gen și relațiile între cei decedați au fost interpretate greșit prin prisma percepțiilor moderne.
Un caz concret este descoperirea că o persoană considerată a fi o mamă îmbrățișând copilul său era de fapt un bărbat, fără legătură de rudenie cu presupusul copil. De asemenea, una dintre cele două persoane despre care se credea că sunt femei îmbrățișate era, de fapt, un bărbat. „Rezultatele genetice încurajează reflecţia asupra pericolelor de a inventa poveşti despre relaţiile de gen şi de familie în societăţile din trecut pe baza aşteptărilor din prezent”, a precizat David Reich, co-autor al studiului.
Echipa a analizat ADN-ul din 14 mulaje în curs de restaurare, cu scopul de a determina genul și relațiile genetice dintre victime. În casa denumită „casa brățării de aur”, indivizii considerați ca fiind o familie s-au dovedit a fi patru bărbați care nu erau înrudiți. Mulajele din Pompei, create în secolul al XIX-lea, au pus bazele unei înțelegeri greșite despre cetățenii antici ai orașului care, de fapt, aveau origini diverse, în special din Estul Mediteranei.
Pompei a fost redescoperit în 1748, iar metoda de turnare cu ipsos a oferit o imagine fidelă a formelor celor prinși sub cenușă și noroi. Cercetarea actuală aprofundează cunoașterea istorică obținută până în prezent, subliniind importanța științei genetice în înțelegerea culturii și a comunităților antice.